ÎCCJ, decizie (scj.ro #85212)

Autoritate

de lucru judecat. Condiții

C. civ., art. 1201

Conform art. 1201 C. civ.,

este autoritate de lucru judecat când a doua cerere în judecată are același

obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută

de ele și în contra lor în aceeași calitate.

I.C.C.J.,

secția de contencios administrativ,

decizia

nr. 965 din 5 martie 2004

Prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2002, reclamanții N.D., G.M.

și D.M. au solicitat în contradictoriu cu primarul general al Municipiului

București, ca instanța să constate refuzul nejustificat al pârâtului de a se

conforma obligațiilor prevăzute în sentința civilă nr. 638 din 16 mai 2001 a

Curții de Apel București.

Reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.16 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 29/1990, solicitând plata unor daune de întârziere de 49 milioane

lei.

Prin sentința civilă nr. 972 din 22 octombrie 2002, Curtea de Apel București a

admis în parte cererea și a aplicat primarului general al Municipiului

București sancțiunea prevăzută de art.10 alin.3 din Legea nr. 29/1990,

respectiv amenda de 500 lei/zi întârziere cu începere de la 26 iulie 2001 și

până la executarea  sentinței civile nr. 638/2001.

De asemenea, instanța a dispus obligarea pârâtului la 10 milioane lei daune de

întârziere către reclamanți, pentru neexecutarea sentinței civile nr. 638/2001.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâtul nu a făcut

dovada că a  executat în termen de 30 de zile de la data rămânerii

definitive a sentinței, hotărârea judecătorească irevocabilă.

Împotriva sentinței a declarat recurs primarul general al Municipiului

București, prin directorul general al Direcției Generale Juridice Contencios

Legislație, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat că prin cererea ce a format obiectul dosarului nr.

1623/2001 al Curții de Apel București, reclamanții au formulat o acțiune

similară întemeiată pe dispozițiile art.16 alin.(1) și (2) din Legea

nr.29/1990, solicitând aplicarea sancțiunii amenzii și acordarea de daune de

întârziere, tot în cuantum de 49 milioane lei.

Cererea reclamanților a fost admisă în parte prin sentința civilă nr. 1337 din

15 octombrie 2001, prin care s-a dispus sancționarea primarului general al

Municipiului București cu amendă de 500 lei pe zi de întârziere. Ulterior, prin

încheierea din 10 decembrie 2001 pronunțată în același dosar în condițiile

art.281

2

alin. (2) C. proc. civ.,  hotărâre rămasă irevocabilă

prin decizia nr. 3125 din 22 octombrie 2002 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, s-a respins capătul de cerere privind daunele de întârziere.

Așadar, a invocat pârâtul, există autoritate de lucru judecat, respectiv

identitate de părți, obiect și cauză.

Recursul este fondat.

Potrivit art.16 alin. (1) din Legea nr.29/1990, dacă, în urma admiterii

acțiunii, autoritatea publică este obligată să elibereze orice înscris,

executarea hotărârii definitive se va face în cel mult 30 de zile de la

data rămânerii definitive.

În cazul nerespectării termenului, instanța va putea, în conformitate cu

prevederile art.16 alin. (2) din aceeași lege, să aplice conducătorului

autorității amendă de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere și să acorde

reclamantului daune pentru întârziere.

În cauză, prin sentința civilă nr.638 din 16 mai 2001, primarul general al

Municipiului București a fost obligat să răspundă  în termen de 30 de zile

la cele trei cereri ce i-au fost adresate în anul 2000.

Urmare a nerespectării termenului, reclamanții s-au adresat Curții de Apel

București, potrivit art. 16 din Legea nr. 29/1990, cerere soluționată prin

sentința civilă nr. 1337 din 15 octombrie 2001 și respectiv, încheierea din 10

decembrie 2001, ambele pronunțate în dosarul nr.1623/2001, ultima hotărâre

rămasă irevocabilă, prin decizia nr. 3125 din 22 octombrie 2002, prin

care  s-a respins recursul reclamanților privitor la plata daunelor de

întârziere de 49 milioane lei.

În raport de cele arătate mai sus, Curtea constată că este întemeiată excepția

autorității de lucru judecat.

Conform art. 1201 C. civ., este autoritatea de  lucru

judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe

aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în

aceeași calitate.

În consecință, recursul a fost admis.