ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2263/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București,

reclamantul S.G. a chemat în judecată C.G.M.B. și Primarul General al

Municipiului București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligați pârâții, în solidar, la plata unor daune cominatorii de 5.000.000 lei

pentru fiecare zi de întârziere, calculate cu începere de la data pronunțării

sentinței până la data când va fi executată sentința civilă nr. 439 din 27

aprilie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Prin sentința civilă nr. 648

din 13 mai 2003, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, a

admis excepția lipsei calități procesuale pasive a Primarului General al

Municipiului București, a admis, în parte, cererea reclamantului și în temeiul art.

16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 a fost obligat pârâtul C.G.M.B. la plata de

daune cominatorii către reclamant în sumă de 1 milion de lei/ zi de întârziere

începând cu data de 16 martie 2001 și până la executarea sentinței civile irevocabile

nr. 439 din 27 aprilie 2000 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ.

În motivarea sentinței se

arată că sentința civilă nr. 439 din 27 aprilie 2000 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ, a rămas irevocabilă prin

respingerea recursului prin Decizia nr. 664 din 16 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, iar C.G.M.B. nu a executat dispozițiile sentinței sus - menționate

în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 29/1990

și, de aceea, va fi obligat la plata de daune cominatorii în sumă de 1 milion

de lei/ zi de întârziere începând cu data de 16 martie 2001 și până la

executarea efectivă a sentinței.

La data de 16 decembrie

2004, reclamantul a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale

strecurate în sentința civilă nr. 684 din 13 mai 2003, în sensul că, Instanța,

din eroare a trecut data de 16 martie 2001, ca fiind data de începere a plății

daunelor cominatorii, în loc de 28 mai 2000, așa cum era corect, data la care

sentința nr. 439 a rămas definitivă.

Se consideră că în sentință

trebuia să fie indicată data rămânerii definitive a sentinței nr. 439 din 27

aprilie 2000 și nu data rămânerii irevocabile, așa cum a indicat Instanța de Fond.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 11 ianuarie 2005, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale ca neîntemeiată, cu motivarea că cele

susținute de reclamant nu reprezintă o eroare materială pentru a fi aplicabile

dispozițiile art. 281 C. proc. civ., ci eventual o greșeală de judecată.

Împotriva acestei Încheieri

a declarat recurs reclamantul, arătând că a formulat cerere de îndreptare a

erorii materiale pentru ca hotărârea să fie conformă cu prevederile art. 16 din

Legea nr. 29/1990, care stabilește un termen de cel mult 30 de zile de la data

rămânerii definitive a hotărârii, pentru că în hotărâre s-a stabilit că

termenul se calculează în raport de data rămânerii irevocabilă a hotărârii.

Recursul declarat este nefondat

pentru următoarele considerente:

S-a formulat recurs

împotriva unei încheieri pronunțate de Curtea de Apel București, prin care a

fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale.

Se susține că Instanța care

a pronunțat sentința civilă nr. 648 din 13 mai 2003, dintr-o eroare materială,

a stabilit că data de la care se acordă daunele cominatorii ar fi 16 martie

2001, pentru că ar fi corect ca data să fie 28 mai 2000 când sentința nr. 439

din 27 aprilie 2000 a Curții de Apel București a rămas definitivă.

De precizat ar fi că

sentința nr. 648 din 13 mai 2003 a Curții de Apel București a rămas definitivă

prin nerecurare.

Potrivit art. 281 alin. (1) C.

proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și

susținerea părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale

din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

După cum se poate observa

textul stabilește că pe această cale pot fi îndreptate erorile sau omisiunile

cu privire la numele, calitatea și susținerile părților, cele de calcul sau

orice altă eroare materială.

Problema care trebuie

dezlegată este dacă cele menționate în sentința nr. 648 din 13 mai 2003 a Curții de Apel București cu privire la data de la care se acordă daunele cominatorii pentru

neexecutarea unei hotărâri pronunțate de o Instanță de contencios administrativ

constituie sau nu o eroare materială, în sensul art. 281 alin. (1) C. proc.

civ.

Se poate observa că această

mențiune nu constituie o eroare materială, ci o problemă care vizează fondul

cererii reclamantului, care eventual, ar fi putut să constituie motiv de recurs

dacă reclamantul ar fi considerat că daunele trebuiau acordate de la o altă

dată decât cea stabilită de Instanță, însă nu poate fi apreciată eroare

materială.

Însă, reclamantul nu a

exercitat calea de atac a recursului ci încearcă o modificare a dispozitivului

sentinței prin formularea unei cereri de îndreptare de eroare materială.

Apreciind că soluția Instanței

de Fond este conformă în dispozițiile legale, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.G. împotriva Încheierii din 11 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 aprilie 2007.