ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 274/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de T.L. împotriva sentinței civile nr.541

din 23 mai 2002 a  Curții de Apel București – Secția contencios administrativ.

La

apelul nominal au lipsit atât recurentul reclamant T.L., cât și intimatul pârât

primarul general al Municipiului București.

Procedura

completă.

S-a referit că recursul nu a fost timbrat și că recurentul

reclamant a fost citat cu această mențiune.

Curtea, constatând pricina în stare de judecată a rămas în

pronunțare pe această excepție.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

T.L. a chemat în judecată pe V.L. în calitate de primar general al Municipiului

București solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 4 milioane lei

despăgubiri pentru întârziere ca urmare a refuzului rezolvării cererii sale

înregistrate sub nr.9158/1997; aplicarea   amenzii   prevăzute  de  art.10  alin.2

din   Legea nr.29/1990   și  obligarea în solidar a pârâtului și Primăriei

municipiului București, la plata acestor daune, precum și a daunelor morale

stabilite prin decizia nr.2582/1999 a Curții Supreme de Justiție.

Prin

sentința civilă nr.355/2000 a Curții de Apel București – Secția contencios

administrativ s-a admis în parte acțiunea, a fost obligat primarul general al Municipiului

București să plătească statului 500 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu

titlu de amendă, pentru faptul că nu a pus în executare decizia civilă

nr.2728/1999; s-a respins cererea privind daunele morale.

Impotriva

acestei sentinței, reclamantul a declarat recurs și prin decizia civilă nr.908

din 8 martie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, a casat

sentința în parte și a trimis cauza spre rejudecare pentru  a se soluționa

capătul de cerere privind daunele de întârziere.

S-a

reținut în decizia de casare că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra

daunelor de întârziere, respingând cererea privind daunele morale deși această

cerere nu a făcut obiectul judecății.

In

fond după casare, Curtea de Apel București – Secția de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr.541 din 23 mai 2002 a respins ca

nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor de

întârziere și a respins excepția autorității de lucru judecat.

Pentru

a hotărî astfel instanța a reținut că, în intervalul de timp cât dosarul se afla

în faza de soluționare a recursului reclamantul s-a mai judecat la această

instanță pentru daune de întârziere, obținând, prin sentința civilă nr.11 din

10 ianuarie 2000, suma de 100 milioane lei, care a rămas definitivă prin

decizia civilă nr.2753 din 20 septembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție .

Reclamantul s-a mai judecat și în dosarul nr.111/2002 și Curtea de Apel

București a pronunțat sentința civilă nr.77 din 30 ianuarie 2002, prin care

pârâtul a fost obligat la 20 milioane lei daune pentru întârziere pentru

neexecutarea aceleiași decizii.

Cu

privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța a respins excepția,

reținând că nu sunt întrunite condițiile art.1201 din Codul civil, obiectul

acțiunii din cauza dedusă judecății nefiind identic cu cel din dosarele în care

s-au pronunțat celelalte hotărâri.

Impotriva

acestei hotărâri reclamantul T.L. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de

casare prevăzute de art.304 punctele 7,8 și 9 din Codul de procedură civilă.

Recursul

nu a fost însă timbrat, deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării

timbrului judiciar în valoare de 1.500 lei și a taxei judiciare de timbru de

15.000 lei.

Pe

cale de consecință, în baza art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, modificată și

art. 9 din O.G.nr.32/1995, modificată, recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează

recursul declarat de T.L. împotriva sentinței civile nr.541 din 31 mai 2002 a

Curții de Apel București – Secția contencios administrativ ca netimbrat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.