ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1191/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Municipiul București prin primarul

general împotriva sentinței civile nr.77 din 30 ianuarie 2002 a

Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Municipiul București

reprezentat de consilierul juridic D.T. și intimatul-reclamant T.L.

Procedura

completă.

După

prezentarea referatului cauzei, reprezentanta recurentului a depus copiile a

trei hotărâri judecătorești ca înscrisuri în susținerea

recursului (filele 43-82).

Constatând

pricina în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul în fond

părților.

Consilierul

juridic D.T. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat,

casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii ca fiind

îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Intimatul

a cerut respingerea recursului, în principal ca fiind declarat de o

persoană fără calitate procesuală – Municipiul

București nefiind parte în proces.

În

subsidiar a cerut respingerea recursului ca nefondat, detaliind considerentele

expuse în întâmpinări și a atașat în acest sens, la dosar,

concluzii scrise și înscrisuri.

C

U R T E A

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe data de 15 ianuarie 2002 la Curtea de Apel

București reclamantul T.L. a chemat în judecată pe primarul Municipiului

București pentru refuz sistematic de a pune în executare decizia nr.2727/

5 noiembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, hotărâre

definitivă și irevocabilă, solicitând acordarea sumei de

200.000.000 lei cu titlu de daune de întârziere, în solidar cu Primăria

Municipiului București.

Instanța

investită, prin sentința civilă nr.77 din 30 ianuarie 2002 a

admis acțiunea și l-a obligat pe pârât la plata sumei cerută

prin acțiune.

În

considerentele sentinței pronunțate s-a reținut că prin

decizia nr.2728/1999 a Curții Supreme de Justiție – Secția de

contencios administrativ, în urma unei casări cu evocarea fondului, s-a

admis în totalitate acțiunea introdusă de același reclamant

împotriva pârâtului L.V., la acea dată Primarl general al Municipiului

București, fiind obligat acesta la plata sumei de 5.000.000 lei, cu titlu

de daune morale și menționându-se obligarea pârâtului de a

răspunde la cererea ce i-a fost adresată de a se anula

autorizațiile de construcție a unor chioșcuri metalice cu

caracter privat și comercial, montate pe părțile comune ale

imobilului în care locuiește în calitate de proprietar al unui apartament.

Întrucât

hotărârea nu a fost pusă în executare reclamantul a solicitat prin

mai multe acțiuni succesive, care au fost admise și investite cu

formulă executorie, aducerea la îndeplinire a hotărârii de bază,

decizia nr.2728/1999 a Curții Supreme de Justiție – Secția de

contencios administrativ. Prin una dintre aceste hotărâri – sentința

civilă nr.11 din 10 ianuarie 2001 a Curții de Apel București –

primarul a mai fost obligat la plata sumei de 100.000.000 lei cu titlu de daune

pentru neexecutarea titlului executoriu emis.

Instanța

de fond, în cadrul prezentului litigiu, a conchis că sunt întrunite

condițiile art.16 alin.2 teza a II-a din Legea nr.29/1990, obligându-l în

consecință pe pârât la plata sumei de 200.000.000 lei. Totodată,

prima instanță a constatat că solicitarea reclamantului de a fi

obligat primarul general în solidar cu Primăria Municipiului

București nu poate fi primită întrucât aceasta nu a fost parte în

procesul încheiat cu decizia nr.2728/1999 a Curții Supreme de

Justiție – Secția de contencios administrativ.

Împotriva

sentinței nr.77/2002 a Curții de Apel București a introdus

recurs Municipiul București, reprezentat prin primarul general al

Municipiului București.

Prin

motivele de casare formulate în scris, se susține că primarul nu are

calitate procesuală pasivă în cauză întrucât, deși este

șeful administrației publice locale și reprezintă

Municipiul București în relațiile cu persoanele fizice și

juridice, precum și în justiție, nu are obligația de a

răspunde la solicitările adresate primăriei.

De

asemenea, numai primăria poate fi obligată la plata daunelor întrucât

primarul general nu are un cont al său.

Recursul

este nefondat.

După

cum a rezultat din expunerea rezumativă, hotărârea de fond a fost recurată

de către Municipiul București, situație care se desprinde

explicit din formularea petiției de recurs.

Primăria

Municipiului București nu a fost parte în proces.

De

altfel, primăria nici nu are un interes juridic pentru a participa la

judecarea pricinii deoarece nu a figurat nici în procesul de bază,

finalizat prin decizia acestei Supreme Curți nr.2728/1999, hotărâre

definitivă și irevocabilă a cărei nepunere în executare

face obiectul prezentei cauze, pe de altă parte și pentru că

instanța de fond a pronunțat exclusiv obligarea primarului la daune,

excluzând expres solidaritatea primăriei la această obligație.

În

consecință, recursul apare ca fiind declarat de o persoană

fără calitate și urmează a fi respins ca atare.

Față

de acest temei peremptoriu în soluționarea recursului devine lipsită

de interes juridic examinarea celuilalt motiv de casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Municipiul București prin primarul general împotriva

sentinței civile nr.77 din 30 ianuarie 2002 a Curții de Apel

București – Secția de contencios administrativ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.