ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1540/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5

decembrie 2001, reclamanta, SC C.O.S. SA Târgoviște, a chemat în judecată pe

pârâtele, SC T.T. SA București și SC M.S. SA Târgu Secuiesc, pentru a fi

obligate la plata sumelor de 491.354,38 dolari S.U.A. cu titlu de preț al unor

cantități de oțel livrate pârâtei, SC M.S. Târgu Secuiesc, dar care n-au mai

fost transmise la SC T.T. SA București pentru a fi comercializate la export,

plus 310.630,88 dolari S.U.A. penalități de întârziere.

Totodată, pentru aceleași motive, a

solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 11368 mărci germane, plus

7230,09 mărci germane penalități de întârziere pentru neîndeplinirea aceleiași

obligații contractuale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, în calitate de producător și vânzător de oțeluri speciale din care

se fabrică organe de asamblare pentru mașini, a încheiat cu pârâtele contractul

de asociere nr. 303094/1994, privind cooperarea în producție și comercializarea

la export a organelor de asamblare, contract ale cărei clauze au creat

raporturi juridice interne între comitent, în calitate de producător de oțeluri

speciale, și producătorii de organe de asamblare, reprezentați de SC T.T. SA,

precum și raporturi externe între comisionar și terți beneficiari.

În legătură cu acest contract,

reclamanta a precizat că efectele sale au fost prelungite prin tacită

reconducțiune până în anul 2000, când s-a încheiat contractul nr. 30302000/2000,

cu validitate până la 3 aprilie 2002, cuprinzând, în esență, aceleași drepturi

și obligații pentru părțile contractante ca și primul contract.

Susținând că a livrat la SC M.S.

Târgu Secuiesc oțeluri speciale, iar aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a

le prelucra și a le livra firmelor străine, precum și faptul că SC T.T. SA

București nu a virat producătorului contravaloarea mărfii furnizate în

condițiile contractuale, societatea comercială reclamantă a formulat acțiunea,

prin care a pretins prețul produselor și penalitățile de întârziere în

executarea obligațiilor.

În cursul soluționării cauzei s-a

dispus efectuarea unui raport de expertiză, în baza căruia secția a VI-a

comercială, a Curții de Apel București, a pronunțat sentința nr. 44 din 27

martie 2003, prin care s-a admis, în parte, acțiunea restrânsă formulată de

reclamanta, SC C.T SA Târgoviște, iar pârâta, SC M.S. SA Târgu Secuiesc, a fost

obligată să-i plătească sumele de 491.267,40 dolari S.U.A., reprezentând prețul

mărfii livrate, plus 312,466,03 dolari S.U.A. penalități de întârziere, și

748.498.240 lei cheltuieli de judecată.

De asemenea, s-a respins acțiunea

față de pârâta, SC T.T. SA București, pârâta, SC M.S. SA Târgu Secuiesc, fiind

obligată să achite acestei pârâte și suma de 55.000.000 lei cheltuieli de

judecată.

Cu actul înregistrat la 14 mai 2003,

pârâta, SC M.S. SA Târgu Secuiesc, a formulat motive de recurs împotriva

acestei sentințe, susținând următoarele critici, în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.:

- contractul, în baza căruia a fost

obligată la plata prețului și a penalităților, a fost semnat cu obiecțiuni de

către SC M.S. SA Târgu Secuiesc, și, în consecință, instanța a pronunțat

soluția în temeiul unui contract neînsușit de pârâtă;

- contractul în litigiu este lovit

de nulitate și pentru faptul că a prevăzut ca plata oțelului livrat să se facă

în valută, ceea ce contravine reglementărilor legale în materie;

- în mod greșit s-au reținut în

sarcina recurentei drepturi și obligații față de reclamantă, atâta timp cât SC M.S.

SA a avut raporturi contractuale numai cu SC T.T. SA București;

- instanța de fond nu a reținut o

împrejurare esențială, și anume aceea că societatea recurentă nu are nici o

datorie în temeiul contractului în discuție, ea achitând integral prețul

materiilor prime;

- soluția instanței de fond este

criticabilă și prin aceea că a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată

către copârâta, SC T.T. SA București,

Recursul pârâtei este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că

ambele contracte (atât cel din anul 1997, cât și cel din 2000) au fost

încheiate între toate cele trei părți din litigiu, respectiv, SC C.T SA, în

calitate de furnizor al oțelurilor speciale, SC T.T. SA București, în calitate

de comisionar al ambilor producători, și SC M.S. Târgu Secuiesc, în calitate de

societate ce avea rolul prelucrării oțelurilor speciale și livrarea acestora la

export, în baza comenzilor emise de SC T.T. SA București.

Prima critică formulată de recurentă

se referă la împrejurarea că, SC M.S. SA a semnat contractele cu obiecțiuni,

fără să le precizeze cu exactitate, ceea ce înseamnă că manifestarea sa de

voință a fost echivocă și nu și-a produs efecte juridice.

Critica pârâtei recurente nu poate

fi reținută, deoarece, atâta timp cât părțile au semnat contractul, înseamnă că

s-a realizat acordul de voință al acestora, iar faptul că una din părți a avut

intenția de a formula obiecțiuni pe care nu le-a predat și pe care nu le-a

comunicat celorlalte părți contractante, nu este de natură să influențeze acest

acord de voință.

De altfel, este necontestat că

executarea contractului s-a făcut potrivit clauzelor stipulate în contract,

ceea ce conduce la concluzia că instanța de fond a dat o corectă interpretare

acestor clauze.

Pârâta, SC M.S. SA, a mai reținut că

părțile au încheiat o convenție lovită de nulitate, întrucât prețul din

contract a fost exprimat în valută, ceea ce contravine regulamentului B.N.R. și

altor dispoziții legale în această materie.

În realitate, o asemenea prevedere

contractuală a fost impusă de faptul că produsele erau destinate exportului,

iar pe de altă parte a reprezentat o măsură de protecție a furnizorului pentru

eventuale efecte ale fenomenului inflaționist.

Dispozițiile legale la care face

referire recurenta privesc doar plata produselor, care, între parteneri români,

se face exclusiv în monedă națională, și nu modul în care se încheie

convențiile între societățile comerciale.

Cel de al treilea motiv de recurs se

referă la faptul că instanța a interpretat greșit convenția părților, recurenta

având drepturi și obligații numai față de SC T.T. SA București.

Din examinarea contractului de asociere

(dosarul de fond) rezultă că acesta s-a încheiat între cele trei părți pentru

cooperarea în producția și comercializarea la export a organelor de asamblare,

între părțile contractante fiind trecută, ca producător de organe de asamblare,

și SC M.S. SA Târgu Secuiesc, cu drepturi și obligații prevăzute la capitolul B

din contract.

La acest capitol este reglementat și

modul de lucru al producătorului organelor de asamblare cu producătorul de oțel

(reclamant în cauză), ceea ce denotă că instanța de fond a dat și sub acest

aspect o corectă interpretare a clauzelor contractului.

Sub aspectul executării contractului

de asociere, pârâta recurentă a susținut că, atâta timp cât a achitat

contravaloarea oțelurilor speciale, înseamnă că și-a îndeplinit obligația ce-i

revenea potrivit contractului.

Nici această susținere nu poate fi

primită, deoarece, conform obligațiilor asumate, producătorul de organe de

asamblare trebuia să execute, la termen și în condițiile convenite, produsele

contractate cu partenerii externi, temeiul acțiunii formulate de SC C.T SA

fiind această obligație și nu obligația de plată a oțelurilor speciale, a cărei

executare nu a fost contestată.

În fine, ultimul motiv de recurs se

referă la faptul că instanța de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de

judecată către copârâta, SC T.T. SA București, dar, atâta timp cât din culpa sa

procesuală au fost determinate cheltuielile de judecată, aceasta le datorează,

conform art. 274 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, recursul

pârâtei va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 274

C. proc. civ., recurenta va achita intimatei, SC T.T. SA București, suma de

53.550.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat dovedit

cu cele două chitanțe depuse în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta,

SC M.S. SA Târgu Secuiesc, împotriva sentinței nr. 44 din 27 martie 2003, a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 53.550.000 lei

cheltuieli de judecată către intimata, SC T.T. SA București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 28 aprilie 2004.