ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1421/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 mai

2000, reclamanta, SC I.A. SRL, com. Mihail Kogălniceanu, jud. Constanța,

reprezentată legal prin administrator, S.V.I., a solicitat instanței, alături

de asociații S.V.I., S.C.G. și U.J., ca prin hotărârea pe care o va pronunța,

să constate în contradictoriu cu pârâta, Camera de Comerț, Industrie, Navigație

și Agricultură Constanța, prelungirea pe timp nedeterminat a SC I.A. SRL, și ca

urmare să dispună înscrierea hotărârii în registrul comerțului.

Prin sentința nr. 1364 din 12 mai

2000, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins ca nefondată acțiunea.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva susmenționatei sentințe, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr.

777 din 26 octombrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială.

Pentru a hotărî astfel, ambele

instanțe au reținut în esență, că, chiar dacă societatea desfășoară o

activitate profitabilă și ca urmare asociații sunt interesați să ceară

prelungirea duratei prevăzute în contractul de societate, o asemenea cerere

trebuia formulată anterior expirării termenului și nu după acest moment,

întrucât, în cauză au operat

ope legis

dispozițiile art. 222 lit. a) din

Legea nr. 31/1990, republicată, care prevăd că la trecerea timpului stabilit

pentru durata societății aceasta se dizolvă și, ca atare, nu mai poate fi

prelungită pe termen nedeterminat, durata unei societăți care a fost dizolvată

în temeiul legii.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs reclamanții, SC I.A. SRL, S.V., S.C.G. și U.J., care au reluat

sub forma criticilor susținerile făcute la fond și care au constituit ulterior

și motive de apel, invocând ca motive de casare dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se susține, în esență, că hotărârea

instanței de apel de menținere a sentinței, prin care a fost respinsă acțiunea,

este criticabilă, din moment ce societatea nu s-a confruntat cu o cerere de

constatare a dizolvării din partea vreunui terț, astfel că, chiar dacă cererea

privind durata societății pe timp nedeterminat a fost formulată după ce a

intervenit dizolvarea, aceasta era întemeiată, în baza teoriei admisibilității

unei acțiuni în regularizarea societății, și ca atare, în mod greșit, prin

decizia atacată nu s-a ținut seama de voința asociaților, astfel cum aceasta a

fost concretizată în actul adițional depus la dosar.

În consecință, reclamanții solicită

admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond admiterea acțiunii așa cum

a fost formulată.

Recursul declarat în cauză nu este

fondat.

Potrivit art. 222 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 31/1990, republicată, „societatea comercială se dizolvă prin

trecerea timpului stabilit pentru durata acesteia”.

Față de caracterul imperativ al

dispoziției legale precitate, se constată că, bine au reținut ambele instanțe

că dizolvarea unei societăți comerciale operează la expirarea timpului stabilit

pentru durata acesteia

ope legis

, adică de la lege, ceea ce înseamnă,

raportat la speță, că la data încheierii actului adițional de prelungire a

duratei societății pe timp nedeterminat, aceasta nu mai exista ca persoană

juridică, neavând nici o relevanță față de cele expuse, faptul dacă terții au

solicitat sau nu constatarea dizolvării de drept a societății, ca urmare a

incidenței dispozițiilor art. 222 lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată,

întrucât o astfel de situație nu poate avea nici o relevanță în ceea ce

privește aplicarea prevederilor legale precitate.

De asemenea, se constată că, în mod

corect au reținut instanțele că cererea ar fi fost admisibilă cu modificarea

corespunzătoare a actelor constitutive, numai dacă ar fi fost formulată

anterior termenului stabilit pentru durata societății (și nu ulterior acestui

moment așa cum s-a procedat în speță), întrucât după această dată a intervenit

„ope

legis”

dizolvarea societății, și ca atare nu se mai poate lua în discuție

indiferent de motivele care i-au determinat pe reclamanți să formuleze o astfel

de cerere, prelungirea timpului stabilit pentru durata unei societăți

inexistente, sau altfel spus a unei foste societăți.

Așa fiind, recursul declarat în

cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții, SC I.A. SRL, com.2 Mai, jud. Constanța, S.V.I., S.C.G. și U.J.,

împotriva deciziei nr. 777 din 26 octombrie 2000, a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 22 aprilie 2004.