ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 878/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 mai 2003, B.G. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, să se dispună modificarea hotărârii nr. 925 din 27 martie 2003, emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, în sensul de a i se acorda drepturile pretinse, începând cu data de 16 iulie 2001, în loc de 1 decembrie 2002, cum s-a prevăzut în dispozitivul acelei hotărâri. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși a depus actele doveditoare ale calității sale de persoană refugiată, anterior lunii iulie 2001, prin hotărârea atacată, s-a stabilit că drepturile se acordă cu începere de la 1 decembrie 2002, pentru perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945. În drept, el a invocat prevederile art. 6 din H.G.

nr. 127/2002, privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, învestită cu soluționarea cauzei, ca efect al declinării competenței, dispusă de Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr. 942 din 28 august 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată. Instanța a reținut că o atare soluție se impune, deoarece prima cerere a reclamantului a fost înregistrată la data de 16 iulie 2001, fapt recunoscut de intimată, prin întâmpinare. De asemenea, că potrivit art. 5 din H.G. nr. 127/2002, în cazul aprobării cererilor, indemnizațiile se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii care, în speță este 16 iulie 2001, și nu 1 decembrie 2002. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș.

Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea și a stabilit o dată anterioară pentru acordarea drepturilor pretinse de reclamant, din moment ce prima sa cerere nu a fost dovedită. Că, potrivit art. 6 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 127/2002, data de 16 iulie 2001 se aplică persoanelor care au depus cereri în intervalul 1 aprilie – 15 iulie 2001, deci nicidecum ea nu este incidentă în cazul reclamantului. Critica este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 5 ale hotărârii guvernamentale mai sus menționate, în cazul aprobării cererilor pentru recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, indemnizațiile se acordă începând cu data de 16 iulie 2001. Potrivit art. 6 din același act normativ, în cazul titularilor care au depus cereri în intervalul 1 aprilie 2001 – 15 iulie 2001, indiferent dacă acestea au fost sau nu respinse pentru tardivitate, indemnizațiile se vor acorda cu începere din data de 16 iulie 2001. În speță, Curtea de apel a reținut în mod judicios că o primă cerere a reclamantului B.G. s-a înregistrat la data de 16 iulie 2001, fapt recunoscut și de pârâtă. Respingerea acelei cereri de către comisia sesizată, nu justifică, însă, acordarea drepturilor cu începere de la 1 decembrie 2002, prin hotărârea adoptată ulterior [data stabilită în raport cu data depunerii noii cereri].

Ținând seama de această împrejurare și apreciind că s-a făcut în cauză o corectă aplicare a normelor juridice precitate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 942 din 28 august 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședințã publică, astăzi 2 martie 2004.