ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8760/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 13

noiembrie 2003, reclamanta D.R. a solicitat modificarea hotărârii nr. 1205 din

16 octombrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul

stabilirii ca dată a acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

data de 1 aprilie 2001, în loc de 1 iulie 2002.

În motivarea acțiunii a arătat că

cererea pentru acordarea drepturilor de refugiat, a fost depusă, inițial, la 13

martie 2001, însă prin cererea care a fost admisă, drepturile nu i-au fost

acordate.

A mai arătat că, după intrarea în

vigoare a H.G. nr. 127/2002, Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 440

din 22 octombrie 2002, i-a admis acțiunea, hotărârea rămânând irevocabilă, prin

respingerea recursului declarat de pârâtă.

A mai susținut că, întrucât prin

normele de aplicare a legii nu s-a introdus un nou text de lege, ci doar a fost

explicată noțiunea de „persoană strămutată”, este îndreptățită să primească

drepturile de refugiat, de la data primei cereri.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 150 din 10 decembrie

2003, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a

obligat pârâta, să acorde reclamantei, indemnizația, începând cu data de 1

aprilie 2001, în loc de 1 iulie 2002.

Instanța a reținut că dreptul

reclamantei s-a născut la data de întâi a lunii următoare datei formulării

primei cereri, respectiv la data de 1 aprilie 2001, iar nu de la data întocmirii

celei de a doua cereri, cum greșit s-a reținut în hotărârea a cărei modificare

se solicită.

Împotriva sentinței a declarat

recurs în termen, pârâta și a solicitat admiterea recursului, modificarea

hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.

În motivarea recursului a arătat că

drepturile intimatei-reclamante, acordate începând cu 1 iulie 2002, au fost

confirmate printr-o hotărâre judecătorească, împotriva căreia reclamanta nu a

declarat recurs, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă.

Examinând hotărârea atacată, în

funcție de motivul de casare invocat și actele dosarului, se constată că

recursul este nefondat.

Prin hotărârea nr. 1205 din 23 iulie

2002, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a respins cererea reclamantei D.R.,

prin care solicită stabilirea calității de beneficiară a O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, modificată și completată.

Acțiunea formulată de reclamanta D.R.,

împotriva hotărârii de mai sus, a fost admisă de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 440 din 22

octombrie 2002, pârâta fiind obligată să recunoască statutul de refugiată a

reclamantei și să s-i stabilească drepturile la indemnizația prevăzută de Legea

nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2002.

Hotărârea curții de apel a rămas

definitivă și irevocabilă, prin decizia nr. 1680 din 6 mai 2003 a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, prin care s-a respins

recursul declarat de pârâtă.

Prin urmare, hotărârea nr. 1205 din

16 octombrie 2003, a cărei modificare se solicită prin acțiunea de față, în

ceea ce privește data acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

modificată și completată, a fost emisă de pârâtă, în executarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile.

Așa fiind, se constată că recursul

este fondat și va fi admis, se va modifica sentința atacată, în sensul că se va

respinge acțiunea formulată de reclamanta D.R., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva

sentinței civile nr. 1504 din 10 decembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și

respinge acțiunea formulată de reclamanta D.R., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2004.