ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1886/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 octombrie 2002 sub

nr. 547 la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, reclamantul

F.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,

modificarea datei de 1 iunie 2000, de la care i s-a acordat indemnizația lunată

prevăzută de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu data de 1

aprilie 2001.

În motivarea acțiunii, s-a precizat

de către reclamant că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de

lege pentru refugiați, la data de 26 martie 2001, astfel că beneficiază de

prevederile legale de la data 1 aprilie 2001, și nu de la 1 iunie 2002, cum a

stabilit pârâta.

Curtea de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 547, pronunțată la 28

noiembrie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamantul F.M. și în

consecință, a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 599 din 20 iunie 2002,

emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat-o pe aceasta să-i acorde

drepturile bănești cuvenite, începând cu 1 aprilie 2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul a depus cererea de a i se acorda drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 26 martie 2001, pe care Casa

Județeană, printr-o interpretare restrictivă, a respins-o.

Ulterior, după

intrarea în vigoare a H.G. nr. 127/2002, reclamantul a formulat o altă cerere,

fiind soluționată prin hotărârea nr. 599/2002, care i-a recunoscut drepturile

începând cu luna următoare formulării celei de-a doua cereri.

Cererea a fost apreciată ca fiind întemeiată,

reclamantul beneficiind de indemnizație, ca persoană refugiată, în baza Legii

nr. 189/2000, și nu în temeiul Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel

Cluj, secția de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta Casa

județeană de Pensii Cluj.

În motivarea

recursului, s-a susținut că pentru perioada anterioară, 1aprilie 2001 – 1 iunie

2002, există autoritate de lucru judecat (sentința Tribunalului Cluj nr.

1749/2001), care a menținut Hotărârea Direcției Generale de Muncă și

Solidaritate Socială Cluj, din 2001, act ce nu a fost anulat, dimpotrivă,

confirmat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

S-a mai arătat că deși a fost

invocată o atare excepție, prin întâmpinarea depusă la dosar, instanța de fond

nu a analizat-o.

Curtea, analizând recursul, urmează

să constate că art. 137 alin. (1) C. proc. civ., obligă instanța să se

pronunțe, înainte de a intra în fondul dezbaterilor, asupra excepțiilor de

procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Rezultă, într-adevăr, că o atare

excepție nu a fost pusă în discuția părților, motiv pentru care, Curtea,

admițând recursul, va casa sentința cu trimitere spre rejudecare, la aceiași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 547 din 28 noiembrie

2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată cu

trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 mai 2003.