ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2955/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28

octombrie 2002, reclamantul P.I. a solicitat modificarea hotărârii nr. 794 din

4 iulie 2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul ca

indemnizația cuvenită în baza Legii nr. 189/2000, să-i fie acordată cu începere

de la data de 1 aprilie 2001.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, la data de 30 martie 2001, iar pârâta a stabilit nelegal ca

indemnizația cuvenită, potrivit acestei legi, să fie plătită cu începere de la

1 iulie 2002, în loc de luna următoare depunerii cererii.

Prin sentința civilă nr. 151 din 13

februarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, a anulat parțial hotărârea nr. 794 din 4 iulie

2002 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să acorde indemnizația, care se cuvine

reclamantului, începând cu data de 1 aprilie 2001.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că, în mod, nelegal pârâta a acordat reclamantului indemnizația

prevăzută de Legea nr. 189/2000, numai după data depunerii celei de-a doua

cereri, când Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, au prevăzut că în categoria persoanelor strămutate se

includ și persoanele care s-au refugiat. Instanța de fond a avut în vedere că

persoanele refugiate beneficiază de indemnizația lunară în baza Legii nr.

189/2000 și nu prin efectul aplicării Normelor metodologice aprobate prin H.G.

nr. 127/20002.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,

solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a anulat greșit actul administrativ individual, prin care se acordase

intimatului dreptul prevăzut de Legea nr. 189/2000, începând cu data de întâi a

lunii următoare depunerii cererii, conform H.G. nr.1 27/2002, care a

interpretat legea sus-menționată. Pentru perioada anterioară, de la 1 aprilie

2001 și până la 1 iulie 2002, recurenta a arătat că exista autoritate de lucru

judecat față de sentința civilă nr. 1774/C/2001, prin care Tribunalul Cluj a

respins acțiunea intimatului, de recunoaștere a drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000.

Urmare a respingerii acestei prime

acțiuni formulate de intimat, recurenta a susținut că a rămas definitivă

hotărârea prin care D.G.M.S.S. a județului Cluj se pronunțase asupra cererii

depuse în baza Legii nr. 189/2000, la data de 26 aprilie 2001 și că, acordând

intimatului indemnizație din luna următoare cererii inițiale, instanța de fond

a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost

aprobate Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 105/1999, privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din

motive etnice, ordonanță care a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Instanța de fond a stabilit judicios

că intimatul a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice și că, în

această calitate, beneficiază de drepturile care au fost prevăzute în Legea nr.

189/2000 și nu în Normele metodologice aprobate ulterior în aplicarea legii.

În consecință, conform art. 5 din

Legea nr. 189/2000, recurenta a fost corect obligată să acorde intimatului

drepturile cuvenite potrivit acestei legi, cu începere de la 1 aprilie 2001,

respectiv de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă

cererea.

Susținerea recurentei că pentru

prima cerere a intimatului, formulată la 30 martie 2001, există autoritate de

lucru judecat, se dovedește a fi nefondată.

Cauza soluționată de Tribunalul

Cluj, prin sentința civilă nr. 1774/C/2001, a avut ca obiect cererea

intimatului, de anulare a hotărârii nr. 1558/2001 emisă de D.G.M.S.S. a

județului Cluj și s-a întemeiat juridic numai pe dispozițiile Legii nr.

189/2000. Acest prim litigiu, judecat prin sentința irevocabilă menționată

anterior, a avut un obiect și o cauză diferite de cele ale pricinii de față și

a fost soluționat în contradictoriu cu o altă autoritate publică, astfel încât

nu există autoritate de lucru judecat, în sensul prevederilor art. 1201 C. civ.

și art. 166 C. proc. civ.

Neexistând identitate de obiect,

cauză și părți între cele două cereri formulate de intimat, autoritatea de

lucru judecat a fost invocată fără temei în recurs.

De asemenea, este nefondată

susținerea recurentei privind omisiunea instanței de fond de a soluționa

excepția autorității de lucru judecat, întrucât această excepție nu a fost

invocată cu ocazia judecării fondului cauzei.

Față de considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 151 din 13 februarie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2003.