ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2953/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 1 noiembrie 2002, reclamanta U.V. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, solicitând modificarea datei de la care i se acordă

indemnizația de 300.000 lei lunar, prevăzută de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, în sensul acordării drepturilor

de la 1 aprilie 2001, în loc de 1 iulie 2002.

În motivarea acțiunii sale,

reclamanta a arătat că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute

de lege pentru refugiați la data de 28 martie 2001, această dată constituind

termenul de referință pentru calculul drepturilor sale.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 595 din 12

decembrie 2002, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea în parte a

hotărârii nr. 603 din 11 iunie 2002 a Casei Județene de Pensii Cluj, în sensul

că data acordării indemnizației este 1 aprilie 2001.

Pentru a pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut, în esență, că termenul de la care se calculează

reclamantei data acordării drepturilor prevăzute de lege, este întâi a lunii

următoare celei în care reclamanta a formulat prima sa cerere, iar nu data

formulării celei de a doua cereri, în baza H.G. nr. 127/2002. Aceasta, întrucât

prin normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999 nu s-a introdus un nou text de

lege care să confere noi drepturi, ci doar a fost explicată noțiunea de

„persoană strămutată”, în sensul că în categoria acestora se includ și

persoanele refugiate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și invocând, în esență, că instanța de fond în mod eronat a

stabilit ca dată de acordare a drepturilor 1 aprilie 2001, în raport cu data

formulării celei de a doua cereri a reclamantei și că nu a avut în vedere

excepția autorității lucrului judecat.

Examinând sentința atacată în raport

cu toate criticile formulate, probele administrate în cauză și dispozițiile

legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat.

Conform dispozițiilor O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, persoanelor care îndeplinesc

condițiile legii li se acordă beneficiul drepturilor cu data de 1 a lunii

următoare celei în care a fost depusă cererea.

În cauză, U.V. a solicitat acordarea

acestor drepturi cu cererea nr. 54221 din 28 martie 2001. Faptul că, inițial, i

s-a refuzat recunoașterea acestui drept, iar numai ulterior, în baza unei noi

cereri i s-au recunoscut drepturile prin hotărârea nr. 603 din 20 iunie 2002,

nu este de natură a conferi datei formulării ultimei cereri caracter de termen

de referință, această natură având-o data primei cereri, astfel cum corect a

reținut și instanța de fond.

Dreptul intimatei-reclamante de a

beneficia de indemnizația prevăzută de O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și

completarea Decretului-lege nr. 118/1990, s-a născut în temeiul acestui act

normativ și de la data formulării și înregistrării primei cereri, respectiv 28

martie 2001, întrucât prin H.G. nr. 127/2002, dată în aplicarea O.G. nr.

105/1999, nu au fost adoptate reglementări pentru aplicarea unor noi drepturi.

De altfel, din considerentele

sentinței atacate rezultă că instanța de fond a avut în vedere acest aspect,

precum și faptul că prin acțiune s-a solicitat modificarea hotărârii nr. 603

din 11 iunie 2002. Acest ultim aspect exclude admiterea excepției lucrului

judecat, întrucât, pe de o parte, nu s-a depus la dosarul cauzei sentința

invocată, iar pe de altă parte, și în ipoteza existenței ei, aceasta se referă

la hotărârea Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Sociale nr. 1151 din

27 aprilie 2001, iar nu la hotărârea nr. 603 din 20 iunie 2002 a Casei Județene

de Pensii Cluj.

Prin urmare, constatându-se că

motivele de recurs nu sunt fondate, iar hotărârea atacată este legală și corect

motivată în fapt și în drept, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 595 din 12 decembrie

2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2003.