ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2953/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2953/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 1 noiembrie 2002, reclamanta U.V. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea datei de la care i se acordă indemnizația de 300.000 lei lunar, prevăzută de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, în sensul acordării drepturilor de la 1 aprilie 2001, în loc de 1 iulie 2002. În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege pentru refugiați la data de 28 martie 2001, această dată constituind termenul de referință pentru calculul drepturilor sale.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 595 din 12 decembrie 2002, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea în parte a hotărârii nr. 603 din 11 iunie 2002 a Casei Județene de Pensii Cluj, în sensul că data acordării indemnizației este 1 aprilie 2001. Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în esență, că termenul de la care se calculează reclamantei data acordării drepturilor prevăzute de lege, este întâi a lunii următoare celei în care reclamanta a formulat prima sa cerere, iar nu data formulării celei de a doua cereri, în baza H.G. nr. 127/2002. Aceasta, întrucât prin normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999 nu s-a introdus un nou text de lege care să confere noi drepturi, ci doar a fost explicată noțiunea de „persoană strămutată”, în sensul că în categoria acestora se includ și persoanele refugiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând, în esență, că instanța de fond în mod eronat a stabilit ca dată de acordare a drepturilor 1 aprilie 2001, în raport cu data formulării celei de a doua cereri a reclamantei și că nu a avut în vedere excepția autorității lucrului judecat. Examinând sentința atacată în raport cu toate criticile formulate, probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat. Conform dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, persoanelor care îndeplinesc condițiile legii li se acordă beneficiul drepturilor cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
În cauză, U.V. a solicitat acordarea acestor drepturi cu cererea nr. 54221 din 28 martie 2001. Faptul că, inițial, i s-a refuzat recunoașterea acestui drept, iar numai ulterior, în baza unei noi cereri i s-au recunoscut drepturile prin hotărârea nr. 603 din 20 iunie 2002, nu este de natură a conferi datei formulării ultimei cereri caracter de termen de referință, această natură având-o data primei cereri, astfel cum corect a reținut și instanța de fond. Dreptul intimatei-reclamante de a beneficia de indemnizația prevăzută de O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, s-a născut în temeiul acestui act normativ și de la data formulării și înregistrării primei cereri, respectiv 28 martie 2001, întrucât prin H.G.
nr. 127/2002, dată în aplicarea O.G. nr. 105/1999, nu au fost adoptate reglementări pentru aplicarea unor noi drepturi. De altfel, din considerentele sentinței atacate rezultă că instanța de fond a avut în vedere acest aspect, precum și faptul că prin acțiune s-a solicitat modificarea hotărârii nr. 603 din 11 iunie 2002. Acest ultim aspect exclude admiterea excepției lucrului judecat, întrucât, pe de o parte, nu s-a depus la dosarul cauzei sentința invocată, iar pe de altă parte, și în ipoteza existenței ei, aceasta se referă la hotărârea Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Sociale nr. 1151 din 27 aprilie 2001, iar nu la hotărârea nr. 603 din 20 iunie 2002 a Casei Județene de Pensii Cluj.
Prin urmare, constatându-se că motivele de recurs nu sunt fondate, iar hotărârea atacată este legală și corect motivată în fapt și în drept, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 595 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.