ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1845/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 5662

din 7 octombrie 2002, reclamanta D.V. a chemat în judecată pe pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea datei la care i s-a acordat indemnizația

lunară, prevăzută de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

astfel cum a fost modificată și completată ulterior, stabilind că data

începerii acordării drepturilor este 16 iulie 2001, în loc de 1 mai 2002.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a depus cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege pentru

refugiați, la data de 2 aprilie 2001, cerere ce i-a fost respinsă de către

pârâtă, astfel că ulterior după intrarea în vigoare a H.G. nr. 127/2002, a

formulat o altă cerere, în sensul de a beneficia de prevederile legale de la

data de 16 iulie 2001, și nu de la 1 mai 2002, cum s-a stabilit.

Curtea de Apel Clu, secția

comercială și de contencios administrativ, s-a pronunțat prin sentința civilă

nr. 544 din 28 noiembrie 2002, prin care a admis acțiunea, a anulat în parte

hotărârea nr. 826 din 6 iulie 2002, în sensul că a obligat pârâta să-i achite

reclamantei drepturile bănești începând cu 16 iulie 2001. Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că persoanele refugiate

beneficiază de indemnizațiile stabilite de actele normative în vigoare, în

temeiul Legii nr. 189/2000 și nu în temeiul Normelor de aplicare a O.G. nr.

105/1999, aprobată prin H.G. nr. 127/2002, față de care instanța a constatat

acțiunea reclamantei, întemeiată.

Împotriva sentinței astfel

pronunțată a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, întrucât pentru perioada anterioară, respectiv 16

iulie 2001 – 1 iunie 2002, exista autoritate de lucru judecat, de care instanța

nu a ținut cont și nu s-a pronunțat asupra acestei excepții.

Recursul este nefondat pentru cele

ce urmează:

Critica adusă soluției instanței de

fond, referitoare la data de acordare a indemnizației, nu poate fi primită, întrucât

în conformitate cu prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000 și a Normelor de aplicare a H.G. nr. 127/2000, cererea de analizat

este cea din 2 aprilie 2001, așa încât data de acordare a indemnizației este 16

iulie 2001, cum corect a fost acordată de instanță.

Dreptul recurentei-reclamante, de a

beneficia de indemnizația prevăzută de O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și

completarea Decretului-lege nr. 118/1990, s-a născut în temeiul acestui act

normativ, de la data formulării și înregistrării primei cereri, respectiv 2

aprilie 2001, întrucât prin art. 1 și 2 din Normele din 14 februarie 2002,

aprobată de Guvernul României prin H.G. nr. 127/2002, dată în aplicarea O.G.

nr. 105/1999, s-a delimitat în același sens sfera de aplicare a O.G. nr.

105/1999, precizată și nicidecum nu au fost adoptate reglementări noi pentru

acordarea unor drepturi.

Astfel că soluția instanței de fond

a fost judicios motivată și corectă, nefiind vorba de autoritate de lucru

judecat.

Pentru considerentele de mai sus

prezentate, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 544 din 28 noiembrie

2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 mai 2003.