ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2518/2003

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul G.I. a chemat în judecată pe

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru ca instanța, prin sentința ce o va

pronunța, să dispună modificarea în parte a hotărârii nr. 6203 din 17 decembrie

2002 emisă de pârâtă, în sensul de a i se recunoaște dreptul la indemnizația

legală, începând cu data de 12 februarie 2001 și nu de 1 noiembrie 2002, cum

greșit s-a stabilit.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că i s-a recunoscut statutul de refugiat și că i s-a calculat

indemnizația legal cuvenită, dar cu începere de la 1 noiembrie 2002, deși

cererea fusese depusă la 12 februarie 2001.

Curtea de Apel Cluj, prin sentința

civilă nr. 130/2003, a admis acțiunea și a modificat în parte hotărârea nr.

6203/2002, în sensul acordării dreptului la indemnizație cu începere de la 1

aprilie 2001.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că în raport de dispozițiile art. 5 din Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobată de H.G. nr. 127/2002, drepturile se

acordă începând cu luna următoare depunerii cererii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

În motivarea recursului, recurenta a

susținut că, în mod greșit, instanța a considerat că dreptul la indemnizație

trebuie acordat de la 1 aprilie 2001, deoarece printr-o sentință anterioară

intimatului i se recunoscuse calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2002.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:

La 12 februarie 2001,

intimatul-reclamant a formulat cerere către Direcția Generală de Muncă și

Solidaritate Socială Cluj, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, invocând statutul de refugiat din teritoriile românești ocupate de

regimurile străine în perioada 1940 – 1945. Această cerere i-a fost respinsă

printr-o hotărâre anterior dată de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate

Socială Cluj.

Ulterior, după apariția

H.G. nr. 127/2002, prin care au fost aprobate Normele de aplicare a O.G. nr.

105/1999, intimatului i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, recurenta pronunțând în acest sens hotărârea

nr. 6203/2002.

Cât privește data de la

care indemnizația cuvenită legal i se datorează intimatului, în mod corect

instanța de fond a stabilit ca fiind data de 1 aprilie 2001 și nu 1 noiembrie

2002; de aceea, potrivit dispozițiilor art. 5 din Normele de aplicare a O.G.

nr. 105/1999, indemnizația se acordă începând cu luna următoare depunerii

cererii.

Or, în cauză intimatul

a formulat cerere la 12 februarie 2001, fiind nerelevant din punct de vedere

juridic că, inițial cererea a fost respinsă, deoarece H.G. nr. 127/2002 nu a

modificat legea, ci doar a lămurit

înțelesul noțiunii de refugiat, de

care intimatul beneficia în baza Legii nr. 105/1999.

Sub acest aspect, nu se

poate reține autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 186/2001, pronunțată

de aceiași instanță, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C.

civ., prin această sentință fiind menținută hotărârea pronunțată anterior de

Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială. prin care intimatului nu i

se recunoștea statutul de refugiat.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 130 din 11 februarie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2003.