ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1354/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 8 august

2002, reclamanta M.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Maramureș,

solicitând anularea hotărârii emise de aceasta cu nr. 220 din 20 iunie 2002, în

ce privește data acordării indemnizației cuvenite, începând de la 1 aprilie

2001, în loc de 1 iulie 2001.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că a formulat cerere pentru stabilirea calității de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, încă de la 23 martie 2001.

Prin sentința civilă nr. 426 din 15

octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea, reținând că cererea

despusă de reclamantă la 23 martie 2001, a fost respinsă printr-o sentință

definitivă, iar faptul că reclamanta a formulat o nouă cerere, ulterior

apariției H.G. nr. 127/2002, o îndreptățește să primească indemnizația,

începând cu luna următoare solicitării.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta M.I., care a susținut că drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000, i se cuvin din momentul solicitării.

Recursul este fondat.

Prin H.G. nr.1 27/2002 au fost

aprobate Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate din motive etnice, de către regimurile

instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie

1945, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000.

Prin art. 2 din aceste Norme, s-a

lămurit conținutul noțiunii de persoană strămutată, fiind incluse în această

categorie, și persoanele refugiate din motive de persecuție etnică.

Aceste norme fiind de aplicare a Legii

nr. 189/2000, drepturile conferite de aceasta se acordă tuturor persoanelor

care le-au solicitat în temeiul său.

Astfel fiind, și având în vedere

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 189/2000, cum reclamanta a formulat cerere la

23 martie 2001, urmează a beneficia de indemnizația cuvenită începând cu 1

aprilie 2001.

Văzând dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.I.,

împotriva sentinței civile nr. 426 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj,

sSecția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

admite acțiunea formulată de reclamanta M.I.

Modifică, în parte, hotărârea nr.

220 din 20 iunie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș, în sensul

că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, i se acordă începând cu 1

aprilie 2001.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2003.