ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4496/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5788/1995, la Tribunalul Bacău, reclamantul L.T. a chemat în judecată Direcția de Muncă și Protecție Socială Bacău - Cabinetul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă, pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună obligarea de a-i elibera certificatul de încadrare într-o categorie de persoană handicapată care necesită protecție socială. Prin sentința civilă nr. 55 pronunțată la 22 mai 1996, Tribunalul Bacău a respins ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului, motivat de faptul că acesta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, recurs ce a fost admis de Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 256 din 5 noiembrie 1996, reținându-se că instanța a încălcat prevederile art. 3 C. proc. civ., privind competența materială. În consecință, s-a casat sentința civilă nr. 55 din 22 mai 1996 și s-a trimis cauza, spre rejudecare, în primă instanță, la secția de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel Bacău. În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant că în anii 1993 - 1994 a beneficiat de prevederile Legii nr. 53/1992, fiind încadrat în gradul II de invaliditate și că din septembrie 1995, pârâta refuză nejustificat să-i emită certificat de încadrare într-o categorie de persoană handicapată.

S-a mai arătat, ca o confirmare a dreptului său legitim de a beneficia de prevederile acestui act normativ, că un asemenea certificat i-a fost emis la 4 martie 1997, dar îi sunt descoperite drepturile cuvenite până la această dată. Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 37, pronunțată la 18 martie 1997, a respins ca inadmisibilă, acțiunea, reținând că reclamantul nu s-a adresat cu reclamație administrativă, încălcându-se astfel prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, susținând că a făcut dovezi în acest sens și că sentința se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt.

Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere actele dosarului, urmează să constate că recurentul a decedat pe parcursul procesului, astfel cum se menționează în încheierea de suspendare din 16 octombrie 1997, potrivit art. 243 pct. 1. Reținând, însă, caracterul personal al acțiunii și al recursului în această materie, Curtea urmează să-l respingă, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.T. împotriva sentinței civile nr. 37 din 18 martie 1997 a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2004.