ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3042/2004

Deliberând asupra recursului de față constată: Prin sentința penală nr. 70 din 12 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Brașov s-a respins cererea formulată de condamnatul P.N. privind întreruperea executării pedepsei de 17 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 46/1995 a Tribunalului Brașov. S-a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întrucât din raportul de expertiză medico-legală rezultă că cel condamnat poate fi tratat în rețeaua sanitară a D.G.P. dacă respectă recomandările medicale indicate în cadrul expertizei, iar condamnatul nu a făcut dovada că în penitenciar aceste recomandări nu pot fi respectate.

Curtea de Apel Brașov, prin sentința penală nr. 95 din 24 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat reținând că soluția pronunțată de prima instanță este corectă nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei. Condamnatul a declarat recurs susținând că în penitenciar nu se pot asigura condițiile necesare pentru a ține regim alimentar care să nu conțină gluten. Recursul este fondat din următoarele considerente: Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei se poate dispune când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În speță, instanța nu a stabilit dacă boala de care suferă condamnatul îl pune sau nu în imposibilitate să execute pedeapsa în continuare. Astfel, expertiza medico-legală concluzionează că cel condamnat suferă de tulburări de vedere de origine circulatorie și boala celiacă în antecedente apreciindu-se că poate fi tratată în rețeaua sanitară a D.G.P. cu mențiunea de a respecta recomandările medicale din cadrul expertizei. Din conținutul expertizei rezultă însă că se recomandă să se evite alimentele ce conțin gluten și monitorizarea sindromului de malabsorbție. Instanța a soluționat cauza fără să verifice dacă la locul de deținere pot fi respectate aceste recomandări medicale apreciind greșit că cel condamnat trebuia să facă dovada unui fapt negativ, respectiv, că în penitenciar acestea nu pot fi respectate.

Întrucât cererea a fost soluționată fără a se stabili practic dacă cel condamnat se află sau nu în imposibilitate de a executa pedeapsa, că instanța de apel a ignorat acest aspect, hotărârea este contrară legii și drept urmare supusă casării conform art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. Așa fiind, recursul va fi admis și conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) alin. (3) C. proc. pen., se vor casa hotărârile pronunțate și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe urmând să se efectueze o nouă expertiză care să stabilească explicit dacă bolile de care suferă condamnatul îl pun sau nu în imposibilitate de a executa pedeapsa. Pentru lămurirea acestui aspect esențial instanța va solicita relații de la locul de deținere în măsura în care concluziile expertizei se mențin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 95/ Ap din 24 martie 2004 a Curții de Apel Brașov. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 70 din 12 februarie 2004 a Tribunalului Brașov. Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Brașov. Onorariul de avocat, în sumă de 200.000 lei, pentru apărarea din oficiu a condamnatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2004.