ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3042/2004

Deliberând asupra recursului de față

constată:

Prin sentința penală nr. 70 din 12

februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Brașov s-a respins cererea formulată

de condamnatul P.N. privind întreruperea executării pedepsei de 17 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 46/1995 a Tribunalului Brașov.

S-a reținut că nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.,

întrucât din raportul de expertiză medico-legală rezultă că cel condamnat poate

fi tratat în rețeaua sanitară a D.G.P. dacă respectă recomandările medicale

indicate în cadrul expertizei, iar condamnatul nu a făcut dovada că în

penitenciar aceste recomandări nu pot fi respectate.

Curtea de Apel Brașov, prin sentința

penală nr. 95 din 24 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnat reținând că soluția pronunțată de prima instanță este corectă nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea

executării pedepsei.

Condamnatul a declarat recurs

susținând că în penitenciar nu se pot asigura condițiile necesare pentru a ține

regim alimentar care să nu conțină gluten.

Recursul este fondat din următoarele

considerente:

Potrivit art. 455, raportat la art.

453 lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei se poate dispune

când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă

de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În speță, instanța nu a stabilit

dacă boala de care suferă condamnatul îl pune sau nu în imposibilitate să

execute pedeapsa în continuare.

Astfel, expertiza medico-legală

concluzionează că cel condamnat suferă de tulburări de vedere de origine

circulatorie și boala celiacă în antecedente apreciindu-se că poate fi tratată

în rețeaua sanitară a D.G.P. cu mențiunea de a respecta recomandările medicale

din cadrul expertizei. Din conținutul expertizei rezultă însă că se recomandă

să se evite alimentele ce conțin gluten și monitorizarea sindromului de

malabsorbție.

Instanța a soluționat cauza fără să

verifice dacă la locul de deținere pot fi respectate aceste recomandări

medicale apreciind greșit că cel condamnat trebuia să facă dovada unui fapt

negativ, respectiv, că în penitenciar acestea nu pot fi respectate.

Întrucât cererea a fost soluționată

fără a se stabili practic dacă cel condamnat se află sau nu în imposibilitate

de a executa pedeapsa, că instanța de apel a ignorat acest aspect, hotărârea

este contrară legii și drept urmare supusă casării conform art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

Așa fiind, recursul va fi admis și

conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) alin. (3) C. proc. pen., se vor

casa hotărârile pronunțate și se va trimite cauza spre rejudecare primei

instanțe urmând să se efectueze o nouă expertiză care să stabilească explicit

dacă bolile de care suferă condamnatul îl pun sau nu în imposibilitate de a

executa pedeapsa.

Pentru lămurirea acestui aspect

esențial instanța va solicita relații de la locul de deținere în măsura în care

concluziile expertizei se mențin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

condamnatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 95/ Ap din 24 martie 2004 a

Curții de Apel Brașov.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 70 din 12 februarie 2004 a Tribunalului Brașov.

Trimite cauza pentru rejudecare la

Tribunalul Brașov.

Onorariul de avocat, în sumă de

200.000 lei, pentru apărarea din oficiu a condamnatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2004.