ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3060/2004

Asupra recursului penal de față constată următoarele: Prin încheierea din 21 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1167/2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a luat în discuție din oficiu temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului M.R.V. S-a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și, în raport cu faza procesuală în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, astfel că s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia. Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii sus-menționate, pe care nu l-a motivat în scris.

Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Verificând actele și lucrările dosarului curtea constată că prin decizia penală nr. 328 din 28 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1167/2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, inculpatul M.R.V. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și respectiv art. 4 din Legea nr. 143/2000. Analizând recursul declarat, curtea consideră că acesta nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În conformitate cu dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură dispune menținerea acesteia. Cum, în cauză, temeiul arestării îl constituie dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății s-a stabilit vinovăția inculpatului urmează a se constata, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, că menținerea arestării preventive se impune în continuare. În consecință, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea, va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.

Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.V., împotriva încheierii din 21 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II–a penală, în dosarul penal nr. 1167/2004. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 de lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2004.