ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3060/2004

Asupra recursului penal de față

constată următoarele:

Prin încheierea din 21 aprilie 2004,

pronunțată în dosarul nr. 1167/2004 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, s-a luat în discuție din oficiu temeinicia și legalitatea arestării

preventive a inculpatului M.R.V.

S-a apreciat că, în conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive subzistă și, în raport cu faza procesuală

în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a

inculpatului, astfel că s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva încheierii sus-menționate, pe care nu l-a motivat în scris.

Apărătorul inculpatului a solicitat

admiterea recursului declarat întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Verificând actele și lucrările

dosarului curtea constată că prin decizia penală nr. 328 din 28 aprilie 2004,

pronunțată în dosarul nr. 1167/2004 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, inculpatul M.R.V. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 și respectiv art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Analizând recursul declarat, curtea

consideră că acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai

târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În conformitate cu dispozițiile art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această

măsură dispune menținerea acesteia.

Cum, în cauză, temeiul arestării îl

constituie dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. și acesta nu a dispărut,

iar în cursul judecății s-a stabilit vinovăția inculpatului urmează a se

constata, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, că menținerea

arestării preventive se impune în continuare.

În consecință, în conformitate cu

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea, va respinge

recursul declarat ca fiind nefondat.

Potrivit art. 192 C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.R.V., împotriva încheierii din 21 aprilie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II–a penală, în dosarul penal

nr. 1167/2004.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din

care suma de 200.000 de lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2004.