ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3755/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 mai 2005

a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 824/2005,

s-a luat în discuție din oficiu temeinicia și legalitatea arestării preventive

a inculpatului G.I.

S-a apreciat că, în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și, în raport

de faza procesuală în care se află cauza se impune privarea de libertate în

continuare a inculpatului, astfel că, s-a dispus menținerea stării de arest a

acestuia.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul care a susținut că, în prezent temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și, în consecință

a solicitat punerea sa în libertate.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 132 din 3

februarie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul G.I. a

fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzute de art. 26, raportat la art. 249 alin. (2), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 258 C. pen.

Analizând recursul declarat,

Curtea consideră că acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai

târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În conformitate cu

declarațiile art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în

continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care

justifică această măsură dispune menținerea acesteia.

Cum în cauză, temeiul

arestării preventive îl constituie dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. h) C.

proc. pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății în primă instanță,

s-a stabilit vinovăția inculpatului, urmează a se constata că, în mod judicios

s-a apreciat necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării

preventive.

În consecință, în

conformitate cu dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva încheierii din 9 mai 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 824/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 iunie 2005.