ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3382/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 9 iunie 2004,

pronunțată în dosarul nr. 1814/2004 a Curții de Apel București s-a luat în

discuție, din oficiu, temeinicia și legalitatea arestării preventive a

inculpatei A.V.

S-a apreciat că, în conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

C. proc. civ., temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive subzistă și, în raport cu faza procesuală

în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a

inculpatei, astfel că s-a dispus menținerea stării de arest a acesteia.

Inculpata a declarat recurs

împotriva încheierii sus-menționate, pe care nu l-a motivat în scris.

Apărătorul inculpatei a solicitat

admiterea recursului declarat, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Verificând actele și lucrărilor

dosarului, Curtea constată că prin sentința penală nr. 601 din 6 mai 2004,

pronunțată în dosarul nr. 3970/2003 a Tribunalului București inculpata A.V. a

fost condamnată la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4

din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpata, care face obiectul dosarului nr. 1814/2004.

Analizând recursul declarat, Curtea

consideră că acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu

mai târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În conformitate cu dispozițiile art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această

măsură dispune menținerea acesteia.

Cum în cauză, temeiul arestării îl

constituie dispozițiile art. 148 lit. c), d) și h) C. proc. pen. și acesta nu a

dispărut, iar în cursul judecății s-a stabilit vinovăția inculpatei, urmează a

se constata că în mod corect instanța a dispus menținerea arestării preventive.

În consecință, în conformitate cu art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea, va respinge recursul

declarat ca fiind nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata A.V. împotriva încheierii din 9 iunie 2004 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, în dosar nr. 1814/2004.

Obligă pe recurentă să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2004.