ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3012/2004

CAMERA DE CONSILIU

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 286/ R

din 14 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 450/2004/P, Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpații

R.O. și H.M.V., privind recuzarea judecătorilor F.G., M.C., V.O. și F.G., de la

aceeași curte, pentru cazul prevăzut de art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

judecată a reținut că judecătorii a căror recuzare se solicită au soluționat

recursul declarat de inculpați împotriva încheierii privind măsurile preventive

dispuse de instanța de fond, ceea ce nu constituie și nu echivalează cu o

pronunțare pe fondul cauzei.

Împotriva acestei încheieri,

inculpații R.O. și H.M.V. au declarat recurs, prin apărător, pe care nu  l-au

motivat în scris. La termenul fixat pentru judecarea recursului, petenții au

reiterat motivele cererii de recuzare și au solicitat admiterea căii de atac

exercitate, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de recuzare.

Recursurile sunt nefondate, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 51 C. proc. pen.,

poate fi recuzată persoana incompatibilă care nu a făcut declarație de

abținere.

În cauză, invocând cazul prevăzut de

art. 47 alin. (2) C. proc. pen., petenții menționați au solicitat recuzarea

judecătorilor care s-au pronunțat asupra recursului declarat împotriva

măsurilor preventive dispuse de instanța de fond.

Într-adevăr, potrivit art. 47 alin.

(2) C. proc. pen., „nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care

și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în

cauză”.

Din economia textului menționat, cu

referire la motivul invocat de petenți, rezultă că exprimarea părerii privește

exclusiv antepronunțarea, cu ocazia întocmirii unor acte procedurale, cu

privire la soluția ce poate fi pronunțată în soluționarea cauzei penale.

Ca atare, nu poate constitui o

antepronunțare, cu referire la hotărârea ce se va adopta la soluționarea în

fond și căii de atac a cauzei penale, cu consecința punerii judecătorului în

situația de a-și cenzura propria opinie exprimată anterior, efectuarea de acte

permise de lege în realizarea atribuțiilor de judecată, respectiv soluționarea

recursului declarat împotriva măsurilor preventive dispuse de prima instanță.

Așa fiind, în mod judicios prima

instanță a respins cererea de recuzare, reținând că actele invocate de petenți

nici nu constituie o antepronunțare asupra cauzei penale și nici nu există

temei legal pentru o echivalare a acestora, așa încât încheierea atacată nu

este supusă nici un unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge, ca nefondate, recursurile declarat de petenții R.O. și H.M.V.

care, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii R.O. și H.M.V. împotriva încheierii nr. 286/ R din 14

mai 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș, pronunțată în dosar nr. 450/2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2004.