ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 882/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de inculpatul M.Gh.  privind pe judecătorii: M.R.C., O.V. și G.F., investiți cu soluționarea recursului ce formează obiectul dosarului nr.104/430/2004/P al Curții de Apel Târgu Mureș.

În motivarea cererii de recuzare inculpatul susține că, membrii completului de judecată și-au exprimat deja poziția într-un alt dosar, în care s-au dezbătut aceleași probleme cu cele din prezenta cauză și în consecință, potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen.și art. 6 parag1l 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, nu mai pot să participe la soluționarea acestui dosar.

În raport de motivul invocat de inculpatul-recurent, Curtea de Apel Tgârgu-Mureș a reținut că în cauză, nu se dovedește a fi încălcat art. 47 alin. (2) C. proc. pen. și astfel cererea de recuzare a celor 3 judecători a fost respinsă, ca nefondată.

Inculpatul a declarat recurs, nemotivat.

Examinându-se probatoriul cauzei din oficiu și în raport de prevederile art. 47 și 48 C. proc. pen., Curtea urmează a constata că, soluția atacată este temeinică și legală și ca atare va fi menținută.

Astfel, împrejurarea că cei trei judecători investiți cu soluționarea recursului declarat de inculpat, la un termen intermediar s-au pronunțat, cu privire la menținerea de arest a acestuia, nu înseamnă decât că și-au îndeplinit obligația  de serviciu prevăzută de art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen. texte ce reglementează, verificarea arestării preventive a inculpatului în cursul judecății.

Așa fiind,îndeplinirea acestei obligații legale de serviciu, nu înseamnă că prin aceasta, cei trei judecători ...” și-au exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză” după cum în mod expres este stipulat în art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

În consecință, judicios a fost respinsă cererea de recuzare, cu atât mai mult cu cât, în cauză nu se regăsesc nici unul din cazurile de incompatibilitate prevăzut de lege, atât prin art. 47 cât și prin cele prevăzute de art. 48 C. proc. pen.

Față de cele analizate, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. (1)  lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art.192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,ca nefondat, recursul  declarat de inculpatul M.Gh., împotriva  încheierii de respingere a recuzării, pronunțată la data de  11 februarie 2004 de către Curtea de Apel Tg.Mureș, secția penală,  în dos.nr.104 /2004/P.

Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13februarie 2004.