ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3014/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 155/P/2003,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a trimis în judecată, printre alții,

pe inculpatul P.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Anterior, în baza mandatului de

arestare preventivă nr. 50 din 19 martie 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Giurgiu a dispus arestarea preventivă, în lipsă, pe o perioadă de 30 de zile a

inculpatului P.V.

Tribunalul Giurgiu prin sentința

penală nr. 110 din 14 aprilie 2004 a schimbat încadrarea juridică a faptei

săvârșite de inculpatul P.V. din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

l-a condamnat la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 s-a constatat grațiată pedeapsa de

5 ani închisoare și s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului

dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu în lipsă prin mandatul de

arestare preventivă nr. 50 din 19 martie 2003.

Pe data de 23 aprilie 2004,

inculpatul a fost reținut de către autoritățile judiciare slovene, în vederea

extrădării către România.

Pe data de 26 aprilie 2004,

inculpatul P.V. a formulat, prin apărător, apel împotriva sentinței penale nr.

110 din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Giurgiu.

În ședința din 18 mai 2004,

apărătorul inculpatului P.V. a solicitat Curții de Apel București, secția I

penală, investită cu soluționarea apelului său, să dispună punerea acestuia în

libertate, întrucât prin sentința penală nr. 110 din 14 aprilie 2004 a

Tribunalului Giurgiu s-a dispus revocarea mandatului său de arestare, dispoziție

care a rămas definitivă și deci executorie.

Instanța de apel, considerând

cererea inculpatului ca o cerere de revocare a mandatului de arestare

preventivă, prin încheierea din 18 mai 2004, a respins-o ca nefondată.

Împotriva acestei încheieri, a declarat

recurs inculpatul, care a solicitat casarea acesteia și, ca urmare a

rejudecării, admiterea cererii de punere în libertate a sa.

Recursul este fondat, dar pentru

alte motive.

Din examinarea încheierii atacate

rezultă contradicții între expozitivul și dispozitivul acesteia.

Din partea expozitivă a încheierii,

rezultă că apărătorul inculpatului, a solicitat expres instanței de apel să

dispună punerea în libertate a inculpatului P.V., cu motivarea că acesta nu mai

putea fi arestat preventiv, întrucât Tribunalul Giurgiu, prin sentința penală

apelată, nr. 110 din 14 aprilie 2004, a dispus „revocarea mandatului de

arestare preventivă” și că „revocarea are caracter executoriu”.

Ulterior, în partea dispozitivă,

instanța de apel a consemnat și reținut în dezacord cu cele solicitate de

apărătorul inculpatului, că obiectul cererii formulate, cu care a fost

investită este de „revocare a mandatului de arestare preventivă pentru

inculpatul P.V., iar, drept urmare, în partea dispozitivă a respins-o, ca

nefondată, cu motivarea că prin sentința apelată, instanța fondului a luat

această măsură” care este definitivă și executorie.

Or, așa fiind, apare evident că

instanța de apel, în realitate, a lăsat nesoluționată cererea de punere în

libertate a inculpatului care i-a fost formulată și pe care a consemnat-o în

partea introductivă a încheierii, pronunțându-se asupra unei cereri care, în

realitate, nu i-a fost formulată (și care fusese soluționară prin sentința

penală apelată).

Pentru aceste motive, urmează ca

recursul să fie admis, să fie casată dispoziția de respingere a cererii de

revocare a mandatului de arestare preventivă a inculpatului P.V., ca nefondată

și să se trimită cauza aceleiași Curți de Apel pentru a judeca cererea cu care

a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.V. împotriva încheierii din 18 mai 2004 a Curții de Apel

București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 1425/2004.

Trimite cauza, spre rejudecare, la

Curtea de Apel București, secția I penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2004.