ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2736/2004

CAMERA DE CONSILIU

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în Camera

de Consiliu la data de 06 mai 2004, în dosarul nr. 3608/2004 de către Curtea de

Apel Ploiești a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a tuturor

judecătorilor din cadrul Tribunalului Prahova și a procurorilor din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova formulată de petiționarul D.M.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că deși petiționarului i s-a solicitat să precizeze potrivit

art. 52 alin. (5) C. proc. pen., cazurile de incompatibilitate în care se află

fiecare magistrat la care se referă cererea de recuzare, acesta a făcut

aprecieri de ordin general cu privire la existența unor legături infracționale

între magistrații Tribunalului Prahova, procurorii de la Parchetul de pe lângă

acea instanță și organele de securitate a căror victimă se consideră atât

înainte de anul 1989, cât și în prezent.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs petiționarul care a solicitat să se ia act că nu are calitatea

de petiționar ci aceea de parte vătămată și a invocat motivele de recurs

consemnate în practicaua prezentei decizii.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 52 alin. (5) C. proc.

pen., abținerea sau recuzarea care privește întreaga instanță trebuie să

cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află

fiecare magistrat.

Din examinarea lucrărilor dosarului

rezultă că recurentul nu a indicat concret pentru fiecare magistrat cazurile de

incompatibilitate, așa cum prevede expres textul de lege menționat, astfel

încât soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de recuzare este legală

și temeinică.

Așa fiind, încheierea atacată nu

este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., criticile formulate fiind neîntemeiate.

Este de observat însă, din analiza

motivelor invocate de petiționar, în cererea de recuzare, că acesta se află

într-o stare de suspiciune și neîncredere generală cu privire la toți

judecătorii și procurorii care compun instanțele și Parchetele din raza

teritorială a Curții de Apel Ploiești, situație ce ar putea justifica o

eventuală cerere de strămutare și un temei al recuzării.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

petiționarul D.M. împotriva încheierii de ședință pronunțată în Camera de

Consiliu la data de 6 mai 2004 de către Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr.

3608/2004 al acelei instanțe, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 100.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 mai 2004.