ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3258/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 3 iunie 2004, Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 4343/2004, a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de petentul D.M., privind magistrații din cadrul Tribunalului Prahova, în dosarul acestuia, nr. 3178/2004. Pentru a pronunța încheierea, instanța a reținut că petentul, recurent în sus-indicatul dosar, la 31 mai 2004, a formulat cerere de recuzare împotriva tuturor magistraților din cadrul acelui tribunal, el susținând că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 53, art. 51, art. 50, art. 49 și art. 48 C. proc. pen., obiectul cauzei constituind recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 141 din 31 martie 2004 a Judecătoriei Mizil.

Încheierea pronunțată a fost motivată pe neîndeplinirea dispozițiilor art. 52 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cărora „recuzarea care privește întreaga instanță trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător”. Împotriva încheierii, petentul a declarat recurs, nemotivat în scris și nici oral. Recursul nu este fondat. Art. 46 și următoarele C. proc. pen., prevăd, expres, cazurile de incompatibilitate ale judecătorilor. Potrivit art. 51 alin. (2) din același cod, recuzarea se formulează cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzării. În aceeași ordine de idei, art. 52 alin. (5) C. proc. pen., prevede că recuzarea care privește întreaga instanță trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător”.

Or, petentul neindicând în cererea de recuzare nici un motiv concret care să constituie caz de incompatibilitate în care s-ar afla fiecare judecător, încheierea recurată este legală. Ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent va fi respins, ca nefondat. Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.M. împotriva încheierii din 3 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, în dosar nr. 4343/2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2004.