ÎCCJ, Decizia nr. 170/2004
ÎCCJ, Decizia nr. 170/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Față de inculpatul B.G.a fost începută urmărirea penală, la data de 26 martie 2004, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 198 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 198 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 201 alin. (2) și (3
1
), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad din 29 martie 2004, s-a dispus începerea urmăririi penale față de același inculpat și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 70 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 195/2001, modificată prin art. 29 pct. 1 din Legea nr. 39/2003.
La data de 29 martie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, față de inculpatul B.G., iar Tribunalul București, secția a II-a penală, prin încheierea din 30 martie 2004, a dispus arestarea preventivă a acestui inculpat, pe o durată de 29 zile.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea nr. 131/R din 1 aprilie 2004, a admis recursul declarat de inculpat și, casând încheierea tribunalului, a trimis cauza Judecătoriei sectorului 5 București și a dispus punerea inculpatului în libertate.
La termenul de judecată din 1 aprilie 2004, inculpatul a recuzat pe toți judecătorii de la Judecătoria sectorului 5.
Cererea de recuzare a fost respinsă de Tribunalul București, secția a I-a penală, prin încheierea din 1 aprilie 2004.
Inculpatul a declarat recurs, împotriva acestei încheieri, iar la termenul din 10 mai 2004 a recuzat pe toți judecătorii Curții de Apel București, sesizată cu judecarea recursului.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 96 din 12 mai 2004, a respins cererea de recuzare, ca inadmisibilă, cu motivarea că aceasta nu este aptă de a produce efecte juridice, atât timp cât inculpatul nu s-a conformat condiției prevăzute în art. 52 alin. (5) C. proc. pen., potrivit căreia avea obligația indicării concrete a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător de la instanța recuzată.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 17
1
C. proc. pen.
S-a susținut că judecătorii Curții de Apel București se află în cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 48 lit. d) C. proc. pen., deoarece există împrejurări din care rezultă că sunt interesați în cauză, precum și că, din moment ce aceste împrejurări au fost invocate pentru o parte din judecătorii acelei instanțe, se impunea să se considere că, pentru judecătorii vizați, prin cererea de recuzare s-a făcut referire la aceleași cazuri de recuzare.
Recursul nu este fondat.
În adevăr, potrivit art. 52 alin. (5) C. proc. pen., „abținerea sau recuzarea care privește întreaga instanță trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător”.
Or, cât timp inculpatul nu a precizat, prin cererea sa, la ce anume caz de incompatibilitate se referă pentru fiecare din judecătorii ce compun Curtea de Apel București, este evident că el nu a răspuns cerinței imperative prevăzute de textul de lege menționat.
De altfel, în raport cu numărul mare de judecători ai instanței recuzate, ar fi și greu de acceptat ca toți să se afle în cazuri de incompatibilitate de natură a justifica recuzarea lor globală.
Reieșind că, sub acest aspect, nu poate fi primit motivul invocat și cum, din examinarea cauzei, în ansamblu, nu se constată existența vreunui caz de casare susceptibil de a fi luat în considerare din oficiu, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatului să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G., împotriva încheierii nr. 96 din 12 mai 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2624/2004.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunțată, în ședință publică, azi, 14 mai 2004.