ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 436/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 09 iunie 2005, reclamanta

SC E. SRL Fetești a chemat în judecată pe pârâta Agenția Domeniilor Statului, solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că obligația sa către pârâtă

a fost stinsă prin plata sumei de 52.774,28 RON, astfel încât are dreptul să încaseze

de la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Ialomița subvenția în sumă

de 15.153,67 RON, conform H.G. nr. 1594/2003.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă

prin sentința civilă nr. 1924 din 03 iulie 2007, cu motivarea că obiectul cererii

reclamantei îl reprezintă constatarea inexistenței unui drept de creanță, ceea ce

nu poate fi asimilat cu constatarea existenței unei vătămări a unui drept sau interes

legitim, ca obiect al acțiunii în contenciosul administrativ definit în art. 8 din

Legea nr. 554/2004.

Prin aceeași sentință,

a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtei privind obligarea la plata cheltuielilor

de judecată, reținându-se că la dosar nu există o dovadă a acestora.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat recurs pârâta Agenția Domeniilor Statului, solicitând modificarea în

parte a sentinței recurate, în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor

de judecată.

Recurenta a susținut că

instanța de fond a nesocotit prevederile art. 274 C. proc. civ., respingând cererea

sa de cheltuieli de judecată, deși a dovedit cu înscrisurile de la dosar cuantumul

onorariului de avocat și ordinul de plată din care rezultă că a fost achitat.

Recursul nu este fondat

și urmează să fie respins, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a aplicat

corect prevederile art. 274 alin. (2) C. proc. civ., respingând ca neîntemeiată

cererea recurentei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată, care nu au fost

dovedite.

Contrar susținerilor din

recurs, se constată că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri doveditoare

pentru cheltuielile de judecată solicitate, respectiv contractul de asistență juridică,

onorariul de avocat și ordinul de plată.

În consecință, instanța

de fond a hotărât în mod legal și temeinic că nu pot fi acordate cheltuielile de

judecată pretinse de recurenta-pârâtă.

Pentru motivele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr. 1924 din 03 iulie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2008.