ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4727/2021

Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 01.04.2015 pe rolul Tribunalului Ialomița, secția civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. Fetești a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură - Centrul Județean Călărași, anularea Deciziei nr. 1391/12.01.2015 emise de către pârâtă, anularea procesului-verbal de constatare nr. x/21.11.2014, suspendarea executării Deciziei nr. 1391/12.01.2015.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1442 F din 21.09.2016, Tribunalul Ialomița, secția civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Fetești, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură - Centru Județean Călărași.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 1442 F din 21.09.2016, pronunțate de Tribunalul Ialomița, secția civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Fetești, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Încheierile recurate în prezentul dosar Prin încheierea din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reprezentantului intimatei pârâte i s-a pus în vedere să formuleze în scris cererea de suspendare a judecării cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată fiind cauza penală ce viza una dintre facturile din dosar, în care se fac cercetări pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Prin încheierea din 5 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus reluarea judecării cauzei, având în vedere că dosarul ce a stat la baza suspendării cauzei a fost soluționat în mod definitiv și a amânat pronunțarea în ceea ce privește cererea de suspendare formulată de către reprezentantul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea în mod definitiv a dosarului penal nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Fetești. Prin încheierea din 12 martie 2020, instanța de recurs a suspendat, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Fetești.

Cererea de recurs Împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019, a încheierii din 5 martie 2020 și a încheierii din 12 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs S.C. A. S.R.L. Fetești, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare și reluarea judecării cauzei. În motivarea recursului arată că atât încheierile premergătoare, cât și încheierea de suspendare, sunt nelegale; că anterior discutării oricărei cereri, se impunea ca instanța să se pronunțe asupra repunerii pe rol a cauzei, iar din aplicația Ecris nu rezultă că instanța s-ar fi pronunțat cu privire la repunerea pe rol a cauzei; că instanța trebuia să se raporteze la motivul pentru care Tribunalul Ialomița a respins cererea de chemare în judecată și cum acesta a avut în vedere exclusiv soluția din dosarul nr. x/2015, soluționat definitiv, instanța nu mai avea motiv pentru suspendarea judecării cauzei. Consideră că împrejurarea că pe rolul Judecătoriei Fetești exista dosarul nr. x/2017 nu are o înrâurire hotărâtoare asupra deciziei ce urma să se pronunțe în cauză, în contextul în care decizia de impunere nr. x/31.07.2014 și raportul de inspecție fiscală nr. x/31.07.2014, ce au stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare nr. x/21.11.2014, au fost anulate definitiv. Susține că instanța de recurs este ținută să soluționeze recursul declarat împotriva sentinței Tribunalului Ialomița, care a respins cererea de chemare în judecată pe motiv că actele fiscale care au stat la baza procesului-verbal de constatare nr. x/21.11.2014 sunt valide, constatând că aceste acte fiscale sunt anulate, motiv pentru care apreciază că se impunea și anularea actului subsecvent, respectiv a procesului-verbal din discuție.

Apărările intimatei-pârâte Intimata - pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură - Centrul Județean Călărași a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca inadmisibil, a recursului formulat împotriva încheierilor din 21 noiembrie 2019 și din 5 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, apreciind că acestea nu pot fi atacate separat, în lipsa unei prevederi legale. Arată că prin încheierea din 5 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a constatat că nu mai subzistă motivul de suspendare constatat prin încheierea din data de 23.02.2017, a repus cauza pe rol și a dispus o nouă suspendare a judecării recursului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Fetești. Precizează că instanța a constatat că factura fiscală nr. x/20.11.2013 a fost folosită în vederea obținerii sprijinului pentru acciza redusă în agricultură, instanța considerând oportună această suspendare, pentru a nu dispune acordarea sprijinului financiar în baza unui înscris asupra căruia planează suspiciunea că ar fi fals. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, încheierile recurate în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că este inadmisibil recursul declarat împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și este nefondat recursul declarat împotriva încheierilor din 5 martie 2020 și 12 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că prin această încheiere s-a pus în vedere reprezentantului intimatei-pârâte să formuleze în scris cererea de suspendare a judecării cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 234 și art. 235 C. proc. civ. reiese că încheierile care preced hotărârea și care au ca scop pregătirea soluționării pricinii sunt încheieri premergătoare. În speță, este vorba de o încheiere preparatorie, pentru care textele de lege de mai sus prevăd că pot fi atacate cu apel sau recurs doar în situații de excepție, prevăzute în mod expres de către legiuitor, regula fiind atacarea lor odată cu hotărârea prin care se finalizează procesul. Astfel, prin încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu instanța de judecată ia unele măsuri în vederea cercetării și soluționării cauzei, fără a anticipa soluția, nefiind rezolvate aspecte sau împrejurări legate de fondul cauzei. De aceea, acest tip de încheiere face corp comun cu hotărârea finală, putând fi atacată odată cu aceasta, fiind susceptibilă de aceeași cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii finale, în măsura în care respectiva hotărâre are deschisă vreo cale de atac. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta", iar art. 483 alin. (1) arată că sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile prevăzute de lege." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispozițiile art. 483 C. proc. civ. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanțe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanței de apel, fiind delimitată astfel, expres și limitativ, categoria hotărârilor judecătorești supuse acestei căi de atac. În aceste condiții, constatând că recurenta a formulat recurs împotriva unei încheieri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, fiind definitivă, urmează a respinge recursul împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal urmează a fi respins, ca inadmisibil. În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierilor din 5 martie 2020 și din 12 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că prin încheierea din 5 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus reluarea judecării cauzei, având în vedere că dosarul ce a stat la baza suspendării cauzei a fost soluționat în mod definitiv și a amânat pronunțarea în ceea ce privește cererea de suspendare formulată de către reprezentantul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea în mod definitiv a dosarului penal nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Fetești, iar prin încheierea din 12 martie 2020, instanța de recurs a suspendat, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Fetești. Prin urmare, este nefondată susținerea recurentei în sensul că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra repunerii pe rol a cauzei, în condițiile în care din aplicația Ecris nu rezultă acest aspect. Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți". Textul are în vedere suspendarea judecății atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Din cuprinsul dispozițiilor mai sus menționate rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecății de îndeplinirea unei condiții procedurale, respectiv existența ori inexistența unui drept care să facă obiectul unei alte judecăți și a unei condiții de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanței pe marginea necesității suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre cele două dosare. Cererea dedusă judecății în prezenta cauză are ca obiect anularea Deciziei nr. 1391/12.01.2015 emise de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură și anularea procesului-verbal de constatare nr. x/21.11.2014. În ceea ce privește critica recurentei conform căreia instanța nu mai avea motiv pentru suspendarea judecării cauzei, întrucât dosarul nr. x/2015 a fost soluționat definitiv, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere că prin încheierea din 23.02.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Ialomița, iar prin încheierea din 05.03.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus reluarea judecării cauzei, ca urmare a cererii formulate chiar de către recurenta-reclamantă. Or, suspendarea judecării cauzei dispuse prin încheierea din 12 martie 2020, care face obiectul prezentei cereri de recurs, a fost dată până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Fetești. În privința acestei din urmă suspendări, Înalta Curte apreciază că prima instanță a reținut în mod corect existența unei interdependențe între dosarul de față și soluția ce urmează a se pronunța cu caracter definitiv în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Fetești, având în vedere că în acest din urmă dosar factura nr. x/20.11.2013 face obiectul analizei instanței penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, legalitatea aceleiași facturi fiind contestată în dosarul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub aspectul neeligibilității sumei din respectiva factură pentru decontul motorinei utilizate. În consecință, în funcție de soluția pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Fetești s-ar putea pune în discuție atât temeinicia, cât și legalitatea actelor administrative contestate în prezenta cauză. Pe cale de consecință, instanța a stabilit în mod corect că soluționarea pricinii depinde de existența sau inexistența unui drept care face obiectul celeilalte judecăți, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru suspendarea judecății. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. Fetești împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. De asemenea, în baza aceluiași termei de drept, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. Fetești - prin lichidator judiciar B. împotriva încheierilor din 5 martie 2020 și 12 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.