ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4830/2022

Ședința publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2012, reclamanta A. S.R.L. Fetești, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Călărași, a solicitat anularea Deciziei nr. 13713/14 decembrie 2012, emisă de pârâtă, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2012, precum și a creanței în valoare de 1.123.038,74 RON, dar și suspendarea actelor administrative contestate.

La termenul de judecată din data de 29 martie 2013, a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei - intervenienta B. S.A., prin care a solicitat în esență, admiterea cererii de intervenție și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. Fetești.

Reclamanta, la termenul de judecată din data de 26 aprilie 2013, a formulat o cerere precizatoare a acțiunii, solicitând nulitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15 octombrie 2012, având în vedere că organele de inspecție au încălcat dispozițiile art. 21 alin. (14) și alin. (21) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011.

Prin sentința civilă nr. 2791 din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare executare act administrativ;

- a respins acțiunea formulată de reclamanta "A." S.R.L. Fetești, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - C.J. Călărași și intervenienta B. S.A., semnatara cererii de intervenție formulată în interesul pârâtei, ca nefondată;

- a admis cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenienta B. S.A.;

- a respins cererea de suspendare executare act administrativ ca rămasă fără obiect.

Împotriva sentinței civile nr. 2791/2013 a Curții de Apel București, a formulat recurs, reclamanta A. S.R.L. Fetești, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 1380 din 25 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. Fetești împotriva sentinței civile nr. 2791 din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 19 martie 2020, sub numărul de dosar x/2020, revizuenta A. S.R.L. Fetești, a formulat potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 cerere de revizuire a sentinței civile nr. 2791 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2013 prin care s-a respins, pe fond, acțiunea A. împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.10.2012 și a Deciziei nr. 13713/14.12.2012, menținută prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casație și Justiție - Decizia nr. 1380/25.03.2015.

La data de 11 iunie 2020 revizuenta a depus cerere de modificare și completare a cererii de revizuire prin care a înțeles să introducă în cauză: Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Călărași, B. S.A. și să fie scoasă din cauză Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Călărași - Structura Centrală.

Prin sentința civilă nr. 566 din 16 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire precizată formulată de revizuenta A. S.R.L. Fetești prin administrator judiciar Societatea Profesională cu Răspundere Limitată "C." SPRL, în contradictoriu cu intimatele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Călărași și B. S.A., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, că pentru a putea fi reținut motivul de revizuire invocat de revizuentă trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiții, ajungând la concluzia că, în speță, acestea nu sunt îndeplinite cumulativ.

Astfel, înscrisul nou la care face referire revizuenta este reprezentat de Ordonanța de clasare din data de 16 septembrie 2019 prin care s-a dispus clasarea cauzei pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. întrucât faptele nu există, plângerea penală fiind depusă de Ministerul Agriculturii-Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Călărași cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual de către Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor com. Borcea, jud. Călărași, care a emis adresa nr. x/7.08.2014 către societatea A. S.R.L.

Instanța de fond a reținut, în primul rând, că deși se constată că ordonanța de clasare nu a fost folosită în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, acest înscris nu exista la momentul pronunțării sentinței civile nr. 2791/25.09.2013 a cărei revizuire se solicită. Totodată, prima instanță a reținut și faptul că acest înscris nu se referă la situații atestate de alte înscrisuri preexistente, adresa nr. x/7.08.2014 menționată în Referatul cu propunerea de clasare însușit prin ordonanță, fiind de asemenea ulterioară datei pronunțării sentinței civile nr. 2791/25.09.2013.

În plus, adresa nr. x/07.08.2014 a fost obținută chiar la cererea revizuentei pe parcursul soluționării litigiului înregistrat la Tribunalul Ialomița sub nr. x/2013. Prin urmare, această adresă putea fi procurată inclusiv în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.

În orice caz, ordonanța de clasare nu are forță probantă prin ea însăși, ci numai prin coroborare cu adresa nr. x/07.08.2014, care, așa cum s-a arătat, nu exista la data pronunțării sentinței civile nr. 2791/25.09.2013.

Totodată, instanța de fond a constatat că Ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași în Dosarul nr. x/2018 nu face decât să claseze cauza penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, iar faptul că adresa nr. x/07.08.2014 nu este rezultatul unui fals intelectual nu este relevant în prezenta pricină, întrucât instanța care a pronunțat hotărârea care face obiectul revizuirii nu a înlăturat puterea probatorie a acestei adrese ca urmare a unei presupuse fapte de fals.

S-a constatat că nu este îndeplinită nici condiția ca înscrisul nou să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Astfel, din considerentele hotărârii vizate de cererea de revizuire rezultă că, la reținerea suprafeței de 939,08 ha pentru care s-a apreciat că reclamanta a beneficiat de sprijin necuvenit, s-a avut în vedere procesul-verbal nr. x/18.12.2017 și contractul de concesiune, iar Referatul cu propunerea de clasare menționează o situație a suprafețelor suprapuse prin raportare la contractul de concesiune și Titlul de proprietate nr. x/9.10.2001 al D.. De altfel, relațiile solicitate chiar de revizuentă și menționate în Referat vizau soluționarea unui alt litigiu în care era contestat un alt proces-verbal de constatare a neregulilor, respectiv nr. x/20.09.2013.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 22 din vechiul C. proc. pen. (art. 28 din Noul C. proc. pen.) reglementează relevanța juridică într-un proces civil a hotărârilor penale definitive nu și a ordonanțelor emise de procuror.

Împotriva sentinței civile nr. 566 din 16 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuenta A. S.R.L. Fetești prin administrator judiciar SPRL "C.", în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 din C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, recurenta-revizuentă a învederat, în esență, că hotărârea recurată nu este motivată în raport de cerințele impuse de art. 261 pct. 5 vechiul C. proc. civ. și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât instanța de fond a făcut o motivare insuficientă a hotărârii pronunțate, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, preluând o parte dintre argumentele APIA și însușindu-și raționamentul acesteia, fără însă a efectua o analiză proprie și a cerceta punctual toate motivele expuse, dar și elementele arătate prin cererea de revizuire. Astfel, prima instanță nu a analizat și motivat expres toate condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire și nu a analizat suprapunerile invocate în cadrul cererii de revizuire.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, recurenta-revizuentă a învederat, în esență, că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., fiind ignorat caracterul de înscris al unui act emis de Ministerul Public, respectiv Ordonanța de clasare din 16 septembrie 2019 și interpretată greșit noțiunea de "înscrisul doveditor". Recurenta-revizuentă a apreciat că acest înscris determinant este unul nou întrucât nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea pronunțată în fond, rămasă definitivă și confirmă și validează date și informații atestate de alte înscrisuri existente la data hotărârii.

În ceea ce privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească revizuirea, recurenta-revizuentă a arătat că, chiar dacă Ordonanța de clasare din 16 septembrie 2019 a fost emisă ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, acest înscris nou confirmă și validează date si informații atestate de alte înscrisuri existente la data hotărârii atacate.

Cât privește a doua condiție, a apreciat că instanța de fond în mod eronat și nelegal a analizat acest înscris doar din punct de vedere al implicațiilor penale ale înscrisului vizat, fără ca aceasta să fi invocat asemenea aspecte, efectele și consecințele juridice din punct de vedere civil ale acestui înscris fiind ignorate de instanța de fond.

Totodată, recurenta-revizuentă a susținut că valoarea determinantă a acestui înscris este evidentă întrucât, pe de o parte, pretinsul sprijin "necuvenit" pentru suprafața de 939,08 ha este, de doar 230,48 ha, adică cu 708,6 ha mai puțin decât s-a reținut în Procesul-verbal 11908/15.10.2012 și Decizia nr. 13713/14.12.2012, cât și în hotărârea judecătorească care face obiectul revizuirii, calculate astfel: 939,08 ha -230,48 ha, iar pe de altă parte, față de suprafața aprobată de 5.218,37 ha în anul 2008 și suprafața identificată de APIA de 4.279,29 ha în anul 2009, avem în realitate în plus 420,9 ha, adică 1129,50 ha minus cele 708,6 ha pe care nu există, în realitate, suprapunere.

Astfel, potrivit O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cât și potrivit art. 58 din Regulamentul CE nr. 1122 din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 73/1999 "în cazul în care diferența dintre suprafața declarată și suprafața determinată este mai mare de 20%. dar fără a depăși însă 50% din suprafața determinată, fermierul va fi exclus de la plată pe anul respectiv. (...)", iar conform datelor atestate în baza Ordonanței de clasare din 16 septembrie 2019, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași suprapunerea a existat doar pentru suprafața de 230,48 ha, fiind evident în opinia sa că suprafețele de teren cuprinse în Ordonanța de clasare din 16 septembrie 2019 asupra cărora se reține o suprapunere nu se circumscriu cu informații reținute în baza hotărârii prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată.

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. Fetești prin administrator judiciar SPRL "C." este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;"), acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte amintește că pentru exercitarea controlului de legalitate, modalitatea cercetării fondului este un element esențial, întrucât situatia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispozițiilor legale și presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea situației de fapt, pornind de la raporturile juridice ce au existat între părtile din proces.

Prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale care instituie dreptul la un proces echitabil din perspectiva obligativității instanțelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observațiilor și argumentelor prezentate de părți și de a motiva hotărârea pronunțată prin prisma acestor elemente precum și la jurisprudența constantă a Curții Europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special din cauzele împotriva României (Albina, Buzescu, Dima, Bock și Palade), instanța de recurs constată că abordarea instanței de fond a fost de natură a surprinde aspectele importante ale cauzei.

Faptul că recurenta nu a fost de acord cu raționamentul judecătorului fondului ori cu modul în care acesta a înțeles să răspundă criticilor de nelegalitate invocate, nu poate echivala cu o nemotivare, în conținutul cererii de recurs neidentificându-se argumente viabile referitoare la faptul că hotărârea pronunțată nu ar corespunde cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate întrucât judecătorul fondului a expus considerentele care au fundamentat soluția adoptată (asupra cărora instanța de recurs se va apleca odată cu verificarea incidenței pct. 9 al art. 304).

Înalta Curte reține totodată că în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de revizuire, inclusiv din perspectiva dispozițiilor legale incidente în cauză.

Astfel, contrar susținerilor recurentei-revizuente, se reține că instanța de fond nu a ignorat caracterul de înscris al unui act emis de Ministerul Publice, ci a procedat la analiza condițiilor statuate de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865 prin raportare la înscrisul nou invocat de revizuentă, la situația de fapt și de drept incidentă în cauză și la considerentele hotărârii vizate de cererea de revizuire, Înalta Curte constatând de altfel că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă, în esență, o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865 invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reținută raportat la sentința atacată. Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor susținerilor formulate de acestea.

Concluzionând, se reține că instanța de fond a stabilit pe deplin situația de fapt și drept a analizat, în mod real, susținerile ambelor părți și problemele esențiale care i-au fost supuse, fără a se putea reține incidența în cauză a motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., fiind respectat totodată și dreptul la un proces echitabil din perspectiva dispozițiilor art. 6 alin. (1) CEDO.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, prin cererea de revizuire formulată și precizată reclamanta A. S.R.L. a invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Înscrisul nou la care face referire revizuenta este reprezentat de Ordonanța de clasare din data de 16 septembrie 2019 prin care s-a dispus clasarea cauzei pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. întrucât faptele nu există, plângerea penală fiind depusă de Ministerul Agriculturii-Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Călărași cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual de către Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor com. Borcea, jud. Călărași, care a emis adresa nr. x/7.08.2014 către societatea A. S.R.L.

Criticile privind greșita aplicare a prevederilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865 sunt nefondate.

Din conținutul acestui text de lege, reies condițiile ce se impun a fi îndeplinite cumulativ pentru a fi reținut acest caz de revizuire, respectiv: descoperirea unui înscris după pronunțarea unei hotărâri judecătorești, astfel că acest înscris trebuia să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, dar să nu fi fost cunoscut de instanța care a judecat fondul; imposibilitatea prezentării acestui înscris de parte datorită împrejurărilor la care se referă în mod expres chiar art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul descoperit și invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.

Analizând caracterul înscrisului de care se prevalează revizuenta - Ordonanța de clasare din 16 septembrie 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași - prima instanță a concluzionat în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 pentru a deschide calea revizuirii.

În primul rând, plecând de la rolul revizuirii, se desprinde cerința ca înscrisul nou să se refere la un mijloc de probă, doar în această situție putându-se vorbi de un "înscris determinant". Astfel, chiar admițând, într-o interpretare extensivă a noțiunii de înscris vizată de dispoziția procedurală menționată, că îi este asimilată și ordonanța de clasare emisă de procuror, aceasta nu îndeplinește condiția existenței la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, în condițiile în care sentința a fost pronunțată la data de 25 septembrie 2013, iar ordonanța de clasare a fost emisă la data de 16 septembrie 2019.

În plus, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului, ordonanța de clasare nu se referă la situații atestate de alte înscrisuri preexistente, adresa nr. x/7.08.2014, menționată în Referatul cu propunerea de clasare însușit prin ordonanță, fiind de asemenea ulterioară datei pronunțării sentinței civile nr. 2791/25.09.2013.

În contextul analizării condițiilor reglementate de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reține și că adresa nr. x/7.08.2014 a fost obținută chiar la cererea recurentei-revizuente pe parcursul soluționării litigiului înregistrat la Tribunalul Ialomița sub nr. x/2013, astfel că aceasta ar fi putut fi procurată și înfățișată inclusiv în fața instanței care a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită în prezentul dosar.

Pe de altă parte, instanța de recurs are în vedere și examinarea caracterului determinant al unui înscris, ca cerință a acestui motiv de revizuire, care presupune verificarea aptitudinii înscrisului, din conținutul căruia rezultă faptul probator, de a combate aprecierea instanței ce a pronunțat hotărârea supusă revizuirii asupra faptului principal, astfel încât să fi putut conduce la adoptarea unei alte soluții decât cea efectiv pronunțată.

Or, Ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași în dosarul nr. x/2018 nu face decât să claseze cauza penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, iar faptul că adresa nr. x/07.08.2014 nu este rezultatul unui fals intelectual nu este relevant în prezenta pricină, întrucât conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care au fost efectuate cercetări nu vizează dovedirea dreptului de folosință și exploatarea terenului agricol în discuție, în acord cu dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 125/2006 și art. 4 din Ordinul nr. 246/2008.

Totodată, instanța care a pronunțat hotărârea care face obiectul revizuirii nu a înlăturat puterea probatorie a acestei adrese ca urmare a unei presupuse fapte de fals, din considerentele sentinței a cărei revizuire se solicită reieșind că la reținerea suprafeței de 939,08 ha pentru care s-a apreciat că reclamanta a beneficiat de sprijin necuvenit, s-a avut în vedere procesul-verbal nr. x/18.12.2007 și contractul de concesiune, aspect confirmat și prin decizia instanței de recurs pronunțată în cauza revizuită, pe când Referatul cu propunerea de clasare menționează o situație a suprafețelor suprapuse prin raportare la contractul de concesiune și Titlul de proprietate nr. x/9.10.2001 al D..

De altfel, așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță, relațiile solicitate chiar de revizuentă și menționate în Referat vizau soluționarea unui alt litigiu în care era contestat un alt proces-verbal de constatare a neregulilor, respectiv nr. x/20.09.2013.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motivele de casare a sentinței prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 328 C. proc. civ. de la 1865, raportat la art. 312 din același act normativ, va respinge recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. Fetești prin administrator judiciar SPRL "C.", ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. Fetești prin administrator judiciar SPRL "C." împotriva sentinței civile nr. 566 din 16 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2022.