ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4202/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5 martie 2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Călărași și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a solicitat: (i) anularea Procesului-verbal nr. x din 06.12.2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Călărași, privind cererea de plată nr. x/03.05.2008; (ii) anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 265 din 10.02.2014, emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Călărași; (iii) anularea creanței de 1.374.467,11 RON și a accesoriilor aferente, stabilite în sarcina reclamantei; (iv) suspendarea Deciziei și Procesului-verbal contestate, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1872 din 1 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Călărași și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1872 din 1 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinările înregistrate la dosarul cauzei la data de 5 decembrie 2016, intimatele-pârâte Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Călărași și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 29 mai 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății în sarcina recurentei-reclamante, prin lichidator judiciar B.. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. C. proc. civ.: "Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 29.05.2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, reținându-se că, deși recurenta-reclamantă a fost citată la data de 20.05.2019, prin lichidator judiciar, cu mențiunea de a preciza dacă lichidatorul judiciar își însușește recursul declarat în cauză si dacă confirmă mandatul de reprezentare acordat Societății Civile de Avocați "C.", la dosarul cauzei nu au fost comunicate precizările solicitate. Prin urmare, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) C. proc. civ. pentru a dispune suspendarea judecății cauzei, desfășurarea normală a procesului fiind împiedicată din vina reclamantei, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa în cursul judecății. Încheierea de ședință din data de 29.05.2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 29.11.2019. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către recurenta-reclamantă, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 242 alin. (2) C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ. În consecință, față de lipsa de diligență a recurentei-reclamante, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.