ÎCCJ, Decizia nr. 74/2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

I. Hotărârile ce formează obiectul recursului

I.1 Prin încheierea din 29 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata recursului declarat de Societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1872 din 01 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății în sarcina recurentei-reclamante, prin lichidator judiciar B..

I.2 Prin decizia nr. 4202 din 9 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimat recursul declarat de Societatea A. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar B., împotriva sentinței primei instanțe.

II. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menționate la pct. I.2 de mai sus, aceeași parte a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe, precizând că va depune motivele de recurs după comunicarea hotărârii atacate.

Recurenta a formulat, ulterior, motive de recurs, în cuprinsul cărora a precizat că înțelege să critice și încheierea din 29 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în același dosar (pct. I.1), solicitând repunerea în termenul de declarare a recursului împotriva acestei încheieri în situația în care instanța de recurs va considera că cererea de recurs ce vizează măsura suspendării nu este formulată în termenul legal.

În motivare, recurenta a arătat că cererea de recurs împotriva deciziei nr. 4202 din 9 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2014, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost exercitată în termenul legal de 5 zile de la pronunțare, respectiv la data de 9 septembrie 2020. Cu toate că a solicitat de două ori, pe email, comunicarea deciziei recurate, în vederea motivării recursului, recurenta nu a primit niciun răspuns. În aceste condiții, un reprezentant al recurentei s-a prezentat la arhiva instanței supreme, unde a studiat dosarul, la data de 9 februarie 2021, de la acest moment curgând termenul de motivare a recursului. Prin urmare, consideră că motivele de recurs au fost depuse în termen, în 5 zile de la luarea la cunoștință.

Cu privire la cererea de repunere în termen, recurenta a susținut că încheierea din 29 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014 a fost comunicată exclusiv către lichidatorul judiciar B., la sediul din Craiova, județul Dolj, nu și către administratorul special, reprezentantul A. S.R.L., care a formulat recursul împotriva sentinței civile nr. 1872 din 01 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Astfel, la dosar nu există nicio dovada în sensul că încheierea recurată ar fi fost comunicată la sediul societății din Fetești, județul Ialomița.

În consecință, având în vedere imposibilitatea obiectivă de a cunoaște hotărârea de suspendare, cererea de repunere în termen a fost formulată în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 186 alin. (2) C. proc. civ., moment care curge de la data studierii dosarului, respectiv 9 februarie 2021.

Pe fondul recursului îndreptat împotriva încheierii de suspendare, recurenta a învederat că instanța de recurs a pronunțat această hotărâre cu aplicarea greșită a normelor care reglementează citarea părților în proces, și anume art. 14 C. proc. civ., în sensul că nu s-a dispus și citarea în proces a A. S.R.L. prin administrator special, la sediul din Fetești, județul Ialomița. Totodată, citația din 14 mai 2019, expediată către recurentă cu mențiunea de a-și însuși recursul a fost comunicată exclusiv la sediul din Craiova, județul Dolj. Or, cel care a formulat recursul a fost administratorul special, iar nu cel judiciar. Sunt, astfel, incidente dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. civ.

În cauză, a mai arătat recurenta, nu erau îndeplinite nici condițiile perimării, prevăzute de art. 416 C. proc. civ., întrucât, procedura de citare nefiind legal îndeplinită, nu se poate reține o culpă procesuală. Mai mult, prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 4202 din 9 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a indicat sediul procesual ales în București, str. x, și persoana responsabilă de primirea corespondenței, astfel că erau incidente dispozițiile art. 158 C. proc. civ., însă citarea a fost realizată la o altă locație.

III. Întâmpinările depuse de intimate

Intimatele au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Au învederat, totodată, că recursul nu este declarat în termenul prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., și că, la momentul suspendării dosarului, procedura de citare era legal îndeplinită.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Potrivit art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători."

Conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

De asemenea, potrivit art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate rezultă că împotriva hotărârii de constatare a perimării poate fi declarat recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, iar motivele de recurs trebuie depuse într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

Prin raportare la aceste texte de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că decizia atacată a fost pronunțată la data de 9 septembrie 2020, iar cererea de recurs care a vizat hotărârea de perimare a formulată la data de 14 septembrie 2020, cu respectarea prevederilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reține că decizia recurată a fost comunicată recurentei la data de 19 octombrie 2020 la sediul procesual ales și la data de 20 octombrie 2020 la sediul lichidatorului judiciar.

Împrejurarea conform căreia, la data de 9 septembrie 2020, au fost depuse la dosar note de ședință și o adresă emisă de recurentă, prin lichidator judiciar B., prin care aceasta confirmă mandatul de reprezentare acordat S.C.A. C., iar nu pentru reprezentantul convențional inițial Societatea Civilă de Avocați "D.", nu prezintă relevanță juridică în condițiile în care această obligație, instituită în sarcina recurentei anterior termenului la care s-a dispus suspendarea potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., nu a fost îndeplinită până la data de 29 mai 2019 și nici în termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 29 noiembrie 2019.

Potrivit încheierii din 29 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere că, prin încheierea din 16.03.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Ialomița, secția civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva societății A. S.R.L., a constatat că, pentru judecarea recursului declarat de societatea reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1872 din 01 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este necesară depunerea la dosar, de către lichidatorul judiciar B., a unor precizări prin care să arate dacă își însușește recursul declarat în cauză de Societatea Civilă de Avocați "D." și dacă confirmă mandatul de reprezentare acordat acestei societăți.

În acest context, Înalta Curte a dispus citarea reclamantei, prin lichidator judiciar, cu mențiunea de a preciza dacă lichidatorul judiciar își însușește recursul declarat în cauză și dacă confirmă mandatul de reprezentare acordat Societății Civile de Avocați "D.". Deși citația a fost comunicată la sediul lichidatorului judiciar, la data de 20 mai 2019, acesta nu a comunicat precizările solicitate, astfel încât instanța de recurs a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) C. proc. civ. pentru a dispune suspendarea judecății cauzei, desfășurarea normală a procesului fiind împiedicată din vina reclamantei, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa în cursul judecății.

Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată, de asemenea, că indicarea în cererea transmisă prin e-mail la data de 26 ianuarie 2021 a unui alt sediul procesual ales pentru comunicarea deciziei atacate nu poate fi avută în vedere de vreme ce aceasta a fost formulată ulterior comunicării deciziei recurate.

Astfel, schimbarea sediului procesual ales operează doar pentru actele de procedură efectuate ulterior transmiterii cererii de indicare a unui nou sediu procesual ales, nu și pentru actele de procedură deja efectuate în cauză.

Ca atare, termenul de 5 zile pentru depunerea motivelor de recurs, calculat pe zile exclusive conform art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., s-a împlinit la data de 26 octombrie 2020.

Or, recurenta a depus motivele de recurs la data de 15 februarie 2021, cu depășirea termenului de motivare a recursului.

În aceste condiții, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători va anula recursul declarat de A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva deciziei nr. 4202 din 9 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Având în vedere că soluția de suspendare a judecății a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că încheierea prin care a fost dispusă această măsură are caracter definitiv de la data pronunțării, conform art. 414 alin. (1) teza finală din C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că încheierea de suspendare a judecății nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii din 29 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva deciziei nr. 4202 din 9 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva încheierii din 29 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurenta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 15 martie 2021.