ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3014/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au fost înregistrate recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. și de recurenta-pârâtă B. împotriva încheierii din 22.06.2020 și a sentinței civile nr. 2784 din 07.07.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea din 9 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, constatând că dezlegarea pricinii depinde de soluționarea recursurilor formulate în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei până la soluționarea recursurilor formulate în cadrul acestui dosar.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. a formulat cerere de recurs, în cadrul căreia a menționat că motivele de recurs urmează a fi depuse după redactarea și comunicarea încheierii de suspendare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs necuprinzând motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerința de la alin. (1) lit. d) este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Totodată, potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.

Amintește instanța de control judiciar și că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8, acestea menționând ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prin urmare, recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ. ori a reluării prezentării situației de fapt, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Astfel, deși în speță există formal declarația de recurs, nu se indică care sunt motivele de nelegalitate a încheierii recurate iar reclamanta nu a procedat nici ulterior la motivarea căii de atac, astfel că, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond este imposibil de realizat.

În concluzie, având în vedere că motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte constată că recurenta A. nu a formulat nicio critică împotriva încheierii atacate, înregistrând doar declarația de recurs, înregistrată la data de 25.11.2021, în cuprinsul căreia a menționat că urmează să depună motivele de recurs după comunicarea încheierii, motiv ce nu au fost depuse nici până în prezent.

Prin urmare, din această perspectivă, recursul declarat este inform din punct de vedere procedural și, ca atare, nu satisface exigențele pentru validarea acestuia, Înalta Curte urmând a face aplicarea sancțiunii nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de recurenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 9 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.