ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3258/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a formulat contestație împotriva rezoluției de clasare nr. 2933A/4.11.2021 și a rezoluției Inspectorului șef în dosarul x/2021.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1836 din 18 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 1836 din 18 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant A..

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Încheierea de suspendare a judecății cauzei Prin încheierea de ședință din 5 iunie 2024, Înalta Curte a dispus în baza art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., suspendarea judecății recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1836 din data de 18 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 5 iunie 2024, a fost dispusă suspendarea judecării recursului de față, având în vedere că, deși a fost legal citat pentru acel termen de judecată cu mențiunea de a indica în dosar filele la care se află cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a dat curs solicitării instanței, fiind întrunite astfel condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) C. proc. civ. Încheierea de ședință din data de 5 iunie 2024 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 5 decembrie 2024. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.