ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7055/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 septembrie 2003, reclamanta F.F. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 7515 din 12 septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi și apreciază că are statutul de refugiat, ca și ei. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 435/CA din 20 octombrie 2003, a admis acțiunea.

Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu s-a născut la intervalul de maxim 300 de zile, de la data la care începe perioada de strămutare a părinților, arătând că potrivit Codului familiei, perioada concepției este cuprinsă între a 180-a zi și a 300-a zi dinaintea nașterii copilului. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral. Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc. Împrejurarea că reclamanta nu era născută la data refugiului și că nu avea domiciliu de unde să fie strămutat, nu este relevantă, atâta vreme, cât refugierea părinților a lipsit-o de dreptul de a avea un domiciliu legal.

Perioada legală de concepție a copilului interesează stabilirea filiației, și nu problema ce face obiectul acțiunii de față; art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, prevede că drepturile copilului se recunosc de la concepție, dacă se naște viu. În consecință, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 435/CA din 20 octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2004.