ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7079/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7079/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la
această instanță, la 19 decembrie 2003, reclamanta M.A. a chemat în judecată Casa
Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 5600 din 28
noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea ei să-i recunoască calitatea de
beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu
modificările și completările ulterioare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale,
reclamanta arată că tatăl său s-a refugiat în anul 1942, din localitatea Josani,
în localitatea Zece Hotare, iar în 1943, după ce s-a născut ea, s-a refugiat și
mama, cu ea, fapt dovedit cu martorii B.I. și S.T.
Curtea de Apel Oradea, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 70/CA/P din 2
februarie 2004, a admis acțiunea.
Considerând hotărârea, nelegală,
pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în
fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu s-a născut la intervalul de
maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a
părinților, arătând că potrivit Codului familiei, perioada concepției este
cuprinsă între a 180-a zi și a 300-a zi dinaintea nașterii copilului.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,
cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6
septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate,
decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate
în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele
expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de
populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de
domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică,
ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanța a reținut că la
sfârșitul lunii septembrie 1943, după nașterea reclamantei, mama acesteia s-a
refugiat cu ea, în localitatea Zece Hotare unde era refugiat soțul ei, din 1942
și s-au reîntors din refugiu, în luna martie 1945.
În consecință, având în vedere că
reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,
recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 70/CA/P din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 22 septembrie 2004.