ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC J.P. SRL Suraia a chemat în judecată Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași și Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții, să dispună anularea deciziei nr. 99 din 12 iunie 2001 a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, precum și a procesului-verbal din 10 mai 2001 a Administrației Naționale a Drumurilor – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 14 mai 2001, organe de control din cadrul Direcției Regionale Drumuri și Poduri Iași au efectuat un control la sediul acesteia, privind modul în care s-au virat sumele datorate Fondului special al drumurilor publice, în perioada 1 ianuarie 1997 – 31 martie 2001, stabilindu-se că ar datora Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, suma de 1.300.061.714 lei. Reclamanta a mai arătat că suma constatată de către organele de control, este nereală, deoarece nu s-au luat în calcul cupoanele agricole în baza cărora a livrat motorina, beneficiarilor deținători de cupoane, pentru întreaga perioadă controlată. Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 43/F din 4 aprilie 2002, a respins excepția tardivității invocată de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.

Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea deciziei nr. 99 din 12 iunie 2001, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și în parte a procesului-verbal din 14 mai 2001, exonerând reclamanta de plata sumei de 1.271.443.226 lei. De asemenea, a menținut obligația, numai pentru suma de 28.173.775 lei și 444.713 lei, reprezentând Fond special de drumuri și majorări. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că excepția tardivității este nefondată, deoarece procesul-verbal încheiat de organele de control a fost înregistrat la data de 14 mai 2001, iar contestația împotriva acestuia a fost expediată la data de 17 mai 2001. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că doar o cantitate mică de motorină a fost folosită pentru circulația automobilelor pe drumurile publice, calculându-se cota datorată Fondului special al drumurilor.

Întrucât această cotă nu a fost livrată în termen, au fost calculate majorări de întârziere, respectiv 28.173.775 lei și suma de 444.713 lei.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței care a susținut că: - instanța trebuia să se pronunțe asupra procedeului nelegal al reclamantei de a achiziționa motorină, fără declarația pe proprie răspundere și apoi a motiva că a folosit-o în agricultură, încălcând astfel, dispozițiile art. 2 din Normele metodologice TB/3321 din 21 iulie 1997, în vigoare la acea dată; - faptul că ulterior controlului, la depunerea contestației, a luat legătura cu beneficiarii motorinei și i-au pus mențiunea „pentru agricultură”, nu are relevanță în raport cu momentul controlului, deoarece obligația legală a reclamantului era aceea de a lua aceste mențiuni la data livrării motorinei, și nu după efectuarea controlului; - învestind instanța cu anularea procesului-verbal de control, aceasta urma să cenzureze legalitatea actului de control, numai în raport cu documentele puse la dispoziție de reclamantă, până la finalizarea actului de control.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 264/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/1996, privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice, persoanele fizice sau juridice care utilizează carburanți auto în domeniile transportului feroviar naval, al agriculturii și al apărării naționale, vor solicita Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, restituirea sumelor reprezentând cota unică plătită, conform art. 4. Delimitarea sferei persoanelor îndreptățite a solicita restituirea cotei unice, are în vedere recuperarea cotei unice de către acei agenți economici care folosesc combustibilul în cele patru domenii menționate (feroviar, naval, agricultură, apărare națională), numai dacă aceștia au achiziționat acest combustibil, direct de la producător sau importator, întrucât numai aceștia au obligații la Fondul special al drumurilor publice.

Reclamanta însă, nu este nici producător și nici importator, ci doar beneficiar al carburanților importați, achiziționați pe bază de comandă, însoțită de declarație scrisă, cum că aceștia vor fi folosiți pentru efectuarea lucrărilor agricole. Ea s-a aprovizionat cu motorină de la diverși furnizori, dar cea mai mare parte a cantității de motorină a fost folosită pentru efectuarea lucrărilor în agricultură și doar o cantitate mică a fost folosită pentru circulația autovehiculelor pe drumurile publice. Pentru această cantitate s-a calculat cota datorată Fondului special al drumurilor (28.191.456 lei), iar pentru nelivrarea în termen s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 32.876.398 lei.

Faptul că cea mai mare cantitate de motorină a fost folosită la lucrările agricole, a fost reținut și de către expert care a individualizat în concret din întreaga cantitate, cât anume s-a folosit (respectiv 1.293.972 litri) pentru agricultură și cât (475.544 litri) pentru circulația autovehiculelor pe drumurile publice, astfel încât critica recurentei privind acest aspect, nu poate fi primită. Nici motivul de recurs privind fundamentarea soluției instanței de fond, pe raportul de expertiză, nu poate fi reținut, întrucât recurenta nu a formulat obiecțiuni, nici la raportul de expertiză efectuat în cauză și nici la suplimentul la raportul de expertiză. Referitor la critica privind cenzurarea de către instanță, a actului de control, numai în raport cu documentele puse la dispoziție, până la finalizarea controlului, trebuie menționat că aceasta este neîntemeiată, deoarece potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 din O.U.G.

nr. 13 / 2001, „Contestatorul poate depune în dovedirea contestației formulate, acte care nu au fost avute în vedere de organul de control”. Față de considerentele ce au precedat, se constată că instanța de fond, aplicând corect dispozițiile legale în materie și făcând o corectă apreciere a probelor dosarului, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, încât motivele de recurs fiind nefondate, recursul urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței împotriva sentinței civile nr. 43/F din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2004.