ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC J.P. SRL Suraia a

chemat în judecată Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași și Ministerul

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâții, să dispună anularea deciziei nr. 99 din 12 iunie

2001 a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, precum și

a procesului-verbal din 10 mai 2001 a Administrației Naționale a Drumurilor –

Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la data de 14 mai 2001, organe de control din cadrul Direcției

Regionale Drumuri și Poduri Iași au efectuat un control la sediul acesteia,

privind modul în care s-au virat sumele datorate Fondului special al drumurilor

publice, în perioada 1 ianuarie 1997 – 31 martie 2001, stabilindu-se că ar

datora Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, suma de

1.300.061.714 lei.

Reclamanta a mai arătat că suma

constatată de către organele de control, este nereală, deoarece nu s-au luat în

calcul cupoanele agricole în baza cărora a livrat motorina, beneficiarilor deținători

de cupoane, pentru întreaga perioadă controlată.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 43/F din 4 aprilie

2002, a respins excepția tardivității invocată de Ministerul Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței. Totodată, a admis acțiunea formulată de

reclamantă, dispunând anularea deciziei nr. 99 din 12 iunie 2001, emisă de Ministerul

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și în parte a procesului-verbal

din 14 mai 2001, exonerând reclamanta de plata sumei de 1.271.443.226 lei. De

asemenea, a menținut obligația, numai pentru suma de 28.173.775 lei și 444.713

lei, reprezentând Fond special de drumuri și majorări.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că excepția tardivității este nefondată, deoarece procesul-verbal

încheiat de organele de control a fost înregistrat la data de 14 mai 2001, iar

contestația împotriva acestuia a fost expediată la data de 17 mai 2001.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut

că doar o cantitate mică de motorină a fost folosită pentru circulația

automobilelor pe drumurile publice, calculându-se cota datorată Fondului special

al drumurilor. Întrucât această cotă nu a fost livrată în termen, au fost

calculate majorări de întârziere, respectiv 28.173.775 lei și suma de 444.713

lei.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Ministerul Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței care a susținut că:

- instanța trebuia să se pronunțe

asupra procedeului nelegal al reclamantei de a achiziționa motorină, fără

declarația pe proprie răspundere și apoi a motiva că a folosit-o în

agricultură, încălcând astfel, dispozițiile art. 2 din Normele metodologice

TB/3321 din 21 iulie 1997, în vigoare la acea dată;

- faptul că ulterior controlului, la

depunerea contestației, a luat legătura cu beneficiarii motorinei și i-au pus

mențiunea „pentru agricultură”, nu are relevanță în raport cu momentul

controlului, deoarece obligația legală a reclamantului era aceea de a lua

aceste mențiuni la data livrării motorinei, și nu după efectuarea controlului;

- învestind instanța cu anularea

procesului-verbal de control, aceasta urma să cenzureze legalitatea actului de

control, numai în raport cu documentele puse la dispoziție de reclamantă, până

la finalizarea actului de control.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 5 din

Legea nr. 264/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/1996,

privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice,

persoanele fizice sau juridice care utilizează carburanți auto în domeniile

transportului feroviar naval, al agriculturii și al apărării naționale, vor

solicita Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței,

restituirea sumelor reprezentând cota unică plătită, conform art. 4.

Delimitarea sferei persoanelor

îndreptățite a solicita restituirea cotei unice, are în vedere recuperarea

cotei unice de către acei agenți economici care folosesc combustibilul în cele

patru domenii menționate (feroviar, naval, agricultură, apărare națională),

numai dacă aceștia au achiziționat acest combustibil, direct de la producător

sau importator, întrucât numai aceștia au obligații la Fondul special al drumurilor publice.

Reclamanta însă, nu este nici

producător și nici importator, ci doar beneficiar al carburanților importați,

achiziționați pe bază de comandă, însoțită de declarație scrisă, cum că aceștia

vor fi folosiți pentru efectuarea lucrărilor agricole. Ea s-a aprovizionat cu

motorină de la diverși furnizori, dar cea mai mare parte a cantității de

motorină a fost folosită pentru efectuarea lucrărilor în agricultură și doar o

cantitate mică a fost folosită pentru circulația autovehiculelor pe drumurile

publice. Pentru această cantitate s-a calculat cota datorată Fondului special

al drumurilor (28.191.456 lei), iar pentru nelivrarea în termen s-au calculat

majorări de întârziere în sumă de 32.876.398 lei.

Faptul că cea mai mare cantitate de

motorină a fost folosită la lucrările agricole, a fost reținut și de către

expert care a individualizat în concret din întreaga cantitate, cât anume s-a

folosit (respectiv 1.293.972 litri) pentru agricultură și cât (475.544 litri) pentru circulația autovehiculelor pe drumurile publice, astfel încât critica

recurentei privind acest aspect, nu poate fi primită.

Nici motivul de recurs privind fundamentarea

soluției instanței de fond, pe raportul de expertiză, nu poate fi reținut,

întrucât recurenta nu a formulat obiecțiuni, nici la raportul de expertiză

efectuat în cauză și nici la suplimentul la raportul de expertiză.

Referitor la critica privind cenzurarea

de către instanță, a actului de control, numai în raport cu documentele puse la

dispoziție, până la finalizarea controlului, trebuie menționat că aceasta este

neîntemeiată, deoarece potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 din O.U.G. nr. 13

/

2001, „Contestatorul poate depune în

dovedirea contestației formulate, acte care nu au fost avute în vedere de

organul de control”.

Față de considerentele ce au

precedat, se constată că instanța de fond, aplicând corect dispozițiile legale

în materie și făcând o corectă apreciere a probelor dosarului, a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică, încât motivele de recurs fiind nefondate,

recursul urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței împotriva sentinței

civile nr. 43/F din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2004.