ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 787/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de S.C. „I.D.C.” SRL, împotriva încheierii

civile nr.7 din 18 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Cluj –

Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul

nr.2391/2002.

La

apelul nominal  s-a prezentat intimatul pârât Ministerul Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței reprezentat de consilierul

juridic C.C., lipsind recurenta reclamantă SC „I.D.C.” SRL și

intimata pârâtă Administrația Națională a Drumurilor

București – Direcția Regională de  Drumuri și Poduri Cluj.

Procedura

completă.

Consilierul juridic C.C. a  solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 4 aprilie 2002, reclamanta S.C. „I.D.C.” SRL a

solicitat suspendarea executării deciziei nr.142 din 10 ianuarie 2002

emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței și a măsurilor dispuse prin procesul verbal nr.10 din

11 decembrie 2001, până la soluționarea fondului cauzei ce face

obiectul dosarului nr.1248/2002 al Curții de Apel Cluj.

În

motivarea acțiunii reclamanta arată că prin acțiune

separată a atacat decizia nr.142/2002 și că pentru prevenirea

unei pagube iminente, prin indisponibilizarea sumei de 210.002.166 lei

stabilită în sarcina sa prin procesul verbal nr.10 din 11 decembrie 2001,

consideră că se impune suspendarea executării celor două

acte.

Curtea

de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ,

prin încheierea civilă nr.7 din 18 aprilie 2002 a respins cererea de

suspendare fomulată de reclamantă, reținând că aceasta nu a

făcut dovada pagubei pe care ar suferi-o în situația

indisponibilizării sumelor reținute prin actele atacate și nici

iminența producerii unei asemenea pagube.

Reclamanta

a declarat recurs împotriva încheierii, susținând că paguba este

prezumată prin simplul fapt al indisponibilizării sumei și

pentru că astfel se diminuează fondul rulant  al său pe o

perioadă lungă de timp, mai ales că a contestat întreaga

sumă reținută în sarcina sa.

Recursul

este fondat.

Conform

prevederilor art.9 alin.1 din Legea nr.29/1990 „În cazuri bine justificate

și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate

cere instanței să dispună suspendarea executării actului

administrativ până la soluționarea acțiunii”.

Recurenta

a făcut dovada că a introdus acțiune prin care a solicitat

anularea deciziei nr.142 din 10 ianuarie 2002 emisă de Ministerul

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și a

procesului verbal nr.10 din 11 decembrie 2001 întocmit de Direcția

Regională de Drumuri și Poduri Cluj, din cadrul Administrației

Naționale a Drumurilor, în ce privește suma de 210.002.166 lei.

De

altfel, între timp s-a soluționat cauza respectivă la instanța

de fond, prin sentința civilă nr.348 din 12 septembrie 2002, prin

care s-a admis acțiunea și s-a dispus anularea  parțială a

procesului verbal și a deciziei, fiind exonerată reclamanta de plata

sumei de 210.002.166 lei și au fost obligați pârâții la

18.436.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

reclamantă.

S-a

reținut că reclamanta a vândut întreaga cantitate de motorină

pentru aprovizionarea autovehiculelor în scopul desfășurării

altor activități decât circulația pe drumurile publice și

din acest motiv nu datorează suma reținută în sarcina sa.

Prin

executarea actelor administrative în discuție, recurentei i se poate

produce o pagubă prin reținerea din conturile sale a sumei

respective, mai ales că în cealaltă cauză s-a apreciat că

nu este datorată.

De

aceea, în temeiul art.15 din Legea nr.29/1990 și art.312 și art.314

din Codul de procedură civilă, se va admite recusul, va fi

casată încheierea atacată și pe fond se va admite  cererea

și se va dispune suspendarea executării deciziei nr.142/2002

până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce a făcut

obiectul dosarului nr.1248/2002 al Curții de Apel Cluj – Secția

comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Societatea comercială „I.D.C.” SRL împotriva

încheierii  nr.7 din 18 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ în

dosarul nr.2391/2002.

Casează

încheierea atacată și  pe fond admite cererea formulată de

societatea reclamantă.

Suspendă

executarea deciziei nr.142/2002 a M.L.P.T.L. până la soluționarea

irevocabilă a dosarului nr.1248/2002 al Curții de Apel Cluj.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  26 februarie 2003.