ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3710/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din Camera de consiliu din 6 mai 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul D.M. privind îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința penală nr. 22 din 20 aprilie 2004 a secției penale a Curții de Apel Ploiești în dosarul nr. 2464/2004. În motivarea acestei încheieri s-au reținut următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Ploiești din 28 aprilie 2004, petiționarul, parte vătămată D.M. a solicitat îndreptarea unor pretinse erori materiale strecurate în sentința penală nr. 22, pronunțată la data de 20 aprilie 2004 de Curtea de Apel Ploiești.

A precizat acesta că este nemulțumit de calitatea de petent atribuită în hotărâre de instanță, deoarece calitatea sa în proces este de „parte vătămată.” De asemenea, a contestat faptul că, în practicaua sentinței s-a menționat că procedura este legal îndeplinită, susținând că în realitate, la data soluționării cauzei era lipsă de procedură. A mai menționat petentul că în hotărâre nu s-a trecut numărul de înregistrare dat plângerii sale de Înalta Curte de Casație și Justiție. Cererea este nefondată, astfel cum se va menționa în continuare. În conformitate cu art. 195 C. proc. pen., sunt supuse îndreptării erorii materiale evidente din cuprinsul unui act procedural, însă o asemenea situație mu există în cazul în speță.

Denumirea de „petent” a fost corect folosită, deoarece se referea la titularul unei plângeri formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. De asemenea, numerele de înregistrare ale plângerii au fost corect arătate în cuprinsul hotărârii, conform datelor existente la dosarul cauzei, iar procedura a fost legal îndeplinită prin afișare, cum rezultă cin procesul-verbal de citare aflat la dosarul cauzei. Împotriva acestei încheieri, petiționarul D.M. a declarat recurs, solicitând admiterea cererii sale de îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentința penală nr. 22 din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată și prin excepție acestea pot fi atacate și separat cu recurs, doar numai atunci când, legea prevede expres această cale.

Cum, îndreptarea erorilor materiale este reglementară prin art. 194 – art. 196 C. proc. pen., fără însă a se prevedea în mod expres că, încheierea dată în instanță în soluționarea acestor cereri, poate fi atacată separat cu recurs, rezultă că se va aplica principiul sau regula comună menționată în art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen. Drept urmare, atacarea separată cu recurs a unei încheieri prin care s-a soluționat o cerere de îndreptarea erorii materiale, este inadmisibilă și ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., acesta se va respinge. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul D.M. împotriva încheierii din 6 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești, în dosarul nr. 2464/2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2004.