ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3710/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din Camera de consiliu

din 6 mai 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondată, cererea

formulată de petentul D.M. privind îndreptarea erorii materiale strecurată în

sentința penală nr. 22 din 20 aprilie 2004 a secției penale a Curții de Apel

Ploiești în dosarul nr. 2464/2004.

În motivarea acestei încheieri s-au

reținut următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Ploiești din 28 aprilie 2004, petiționarul, parte vătămată D.M. a solicitat

îndreptarea unor pretinse erori materiale strecurate în sentința penală nr. 22,

pronunțată la data de 20 aprilie 2004 de Curtea de Apel Ploiești.

A precizat acesta că este nemulțumit

de calitatea de petent atribuită în hotărâre de instanță, deoarece calitatea sa

în proces este de „parte vătămată.”

De asemenea, a contestat faptul că,

în practicaua sentinței s-a menționat că procedura este legal îndeplinită,

susținând că în realitate, la data soluționării cauzei era lipsă de procedură.

A mai menționat petentul că în

hotărâre nu s-a trecut numărul de înregistrare dat plângerii sale de Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Cererea este nefondată, astfel cum

se va menționa în continuare.

În conformitate cu art. 195 C. proc.

pen., sunt supuse îndreptării erorii materiale evidente din cuprinsul unui act

procedural, însă o asemenea situație mu există în cazul în speță.

Denumirea de „petent” a fost corect

folosită, deoarece se referea la titularul unei plângeri formulată în temeiul

art. 278

1

C. proc. pen.

De asemenea, numerele de

înregistrare ale plângerii au fost corect arătate în cuprinsul hotărârii,

conform datelor existente la dosarul cauzei, iar procedura a fost legal

îndeplinită prin afișare, cum rezultă cin procesul-verbal de citare aflat la

dosarul cauzei.

Împotriva acestei încheieri,

petiționarul D.M. a declarat recurs, solicitând admiterea cererii sale de

îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentința penală nr. 22 din 20

aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 385

1

alin.

(2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința

sau decizia recurată și prin excepție acestea pot fi atacate și separat cu

recurs, doar numai atunci când, legea prevede expres această cale.

Cum, îndreptarea erorilor materiale

este reglementară prin art. 194 – art. 196 C. proc. pen., fără însă a se

prevedea în mod expres că, încheierea dată în instanță în soluționarea acestor

cereri, poate fi atacată separat cu recurs, rezultă că se va aplica principiul

sau regula comună menționată în art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.

Drept urmare, atacarea separată cu

recurs a unei încheieri prin care s-a soluționat o cerere de îndreptarea erorii

materiale, este inadmisibilă și ca atare, conform art. 385

15

pct. 1

lit. a) C. proc. pen., acesta se va respinge.

Se vor aplica și dispozițiile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționarul D.M. împotriva încheierii din 6 mai 2004 a Curții de

Apel Ploiești, în dosarul nr. 2464/2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2004.