ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3483/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 79 din 17

februarie 2004 a Tribunalului Dâmbovița s-a respins cererea formulată de

condamnatul

d.c.

privind

întreruperea executării pedepsei rezultante de 8 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 470/2003 a aceleiași instanțe pentru săvârșirea infracțiunilor

de furt calificat și tâlhărie.

Apelul declarat de condamnat

împotriva acestei sentințe a fost, de asemenea, respins ca nefondat prin

decizia penală nr. 165 din 9 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Ambele instanțe au reținut că

motivul invocat de condamnat și anume, situația precară în care se găsește

familia sa formată din mamă și 4 copii minori ai fratelui său, decedat, nu

constituie o împrejurare specială în sensul prevăzut de art. 453 lit. c) C.

proc. pen., care să justifice admiterea cererii sale.

Condamnatul D.C. a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel solicitând, în continuare, întreruperea

executării pedepsei, pentru același motiv.

Examinând actele dosarului, cât și

dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., se constată

că recursul nu este fondat.

Potrivit textului de lege menționat,

executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări

speciale aceasta ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau

unitatea la care lucrează.

Din ancheta socială efectuată în

cauză rezultă că mama condamnatului locuiește într-o casă cu două camere,

degradată, are o pensie de 400.000 lei și 1,5 ha teren agricol și întreține un

nepot elev în clasa a 6-a. Ceilalți nepoți ai săi sunt internați în orfelinat.

Instanțele au constatat corect că starea materială

precară a familiei nu constituie o împrejurare specială, în sensul legii și

nici nu ar putea fi schimbată de condamnat printr-o întrerupere limitată în

timp a executării pedepsei.

În consecință, recursul

condamnatului urmează a fi respins cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 165 din 9 aprilie

2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 iunie 2004.