ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5039/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 262 din 22 iunie 2004, Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul P.L., privind întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 81 3 aprilie 2001 a Tribunalului Teleorman, rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 573 din 26 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție. În esență, s-a motivat că în raport de concluziile anchetei sociale efectuată nu s-a probat existența unor împrejurări, care să producă consecințe grave, pentru familia acestuia, astfel încât, să se impună întreruperea stării de deținere în condițiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Hotărârea primei instanțe a fost apelată de condamnat, susținându-se că este neîntemeiată, întrucât, fiind singurul întreținător de familie, trebuie să-și ajute familia, fapt pentru care a solicitat admiterea apelului și a cererii de întrerupere executare pedeapsă. Prin decizia nr. 328 din 21 iulie 2004, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Ploiești, apelul a fost respins ca nefondat. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a declarat recurs. A solicitat casarea hotărârilor și întreruperea executării pedepsei, pentru ca să poată să repare casa în care ar trebui să locuiască mama sa. Recursul este nefondat. Instanțele au reținut și motivat că imobilul la care s-a referit condamnatul nu este locuit de nimeni, iar mama acestuia locuiește într-o altă gospodărie.

Așa fiind cum nu a dovedit o împrejurare specială de natura celei din cuprinsul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. pen., care având în vedere dispozițiile art. 455 C. proc. pen., să justifice întreruperea executării pedepsei hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 și b) C. proc. pen., recursul să fie respins. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.L., împotriva deciziei penale nr. 328 din 21 iulie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2004.