ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3400/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 122 din 24 martie 2003, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul C.P., pentru întreruperea executării pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată de același tribunal, prin sentința penală nr. 22/2001 pentru infracțiunea de omor. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că motivul invocat de condamnat, respectiv degradarea imobilului în care a locuit anterior arestării, nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen. Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia penală nr. 243 din 14 mai 2003, a respins apelul condamnatului, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 292 din 16 ianuarie 2004, a admis recursul declarat de condamnatul C.P., a casat decizia Curții de Apel Ploiești și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, deoarece instanța de apel contrar dispozițiilor art. 375 alin. (3) C. proc. pen., a judecat apelul în lipsa condamnatului, nedispunând aducerea acestuia de la locul de deținere. Curtea, rejudecând apelul declarat de condamnat a constatat că acesta este nefondat. Prin decizia penală nr. 148 din 29 martie 2004, l-a respins, cu motivarea că locuința condamnatului, așa cum rezultă din ancheta socială efectuată în comuna Conțești, era într-o stare avansată de degradare și înainte de data arestării acestuia, astfel că nu există împrejurări speciale care să determine întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei ultime hotărâri, condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea ei și pe fond admiterea cererii de întreruperea executării pedepsei. Recursul este nefondat. Ambele instanțe, au considerat corect că motivul invocat de condamnat pentru a i se întrerupe executarea pedepsei, nu constituie o împrejurare specială la care face referire art. 453 lit. c) C. proc. pen., atâta timp cât degradarea locuinței sale este preexistență arestării sale pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor și membrii familiei sale s-au mutat în alte comune. Considerând că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, neexistând motive de casare a lor, Curtea, urmează, ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă recursul formulat de condamnat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 148 din 29 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2004.