ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1896/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința

penală nr. 453 din 14 octombrie 2003, a respins, ca nefondată, cererea de

întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 374/1999 a Tribunalului București pentru infracțiunea de furt,

formulată de condamnatul D.C.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că

motivele invocate, acelea că familia sa are condiții precare de locuit, fiind

necesară efectuarea de lucrări de reparații la imobil, nu constituie o

împrejurare specială care să justifice întreruperea executării pedepsei

potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Apelul declarat de condamnat, a fost

respins prin decizia penală nr. 514 din 24 noiembrie 2003, pronunțată de secția

penală de la Curtea de Apel Ploiești.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, condamnatul D.C. a

declarat recurs.

A cerut casarea hotărârilor și

admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe timp de 3 luni pentru

a putea să repare locuința mamei D.E.

Recursul este nefondat.

Instanțele au reținut și motivat că

familia condamnatului se confruntă cu greutăți materiale, că spațiul de locuit

nu oferă condiții optime mamei petentului, în vârstă de 73 ani și celor doi

nepoți, dar această situație nu a intervenit pe timpul executării pedepsei și

în plus nu s-a făcut dovada că el a fost cel care a contribuit la întreținerea

familiei anterior condamnării.

Pe de altă parte, prin întreruperea

executării pedepsei pe timp de 3 luni, condamnatul nu ar putea obține venituri

suficiente pentru efectuarea reparațiilor și îmbunătățirea condițiilor

financiare a familiei, fiind chiar puțin probabilă posibilitatea încadrării în

muncă și a realizării de venituri.

Cum motivele invocate nu constituie

o împrejurare specială intervenită ulterior condamnării, în mod corect cererea

a fost respinsă.

Urmează ca în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să

fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 514 din 24 noiembrie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă condamnatul la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

aprilie 2004.