ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1896/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dâmbovița, prin sentința penală nr. 453 din 14 octombrie 2003, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 374/1999 a Tribunalului București pentru infracțiunea de furt, formulată de condamnatul D.C. Pentru a hotărî astfel, a reținut că motivele invocate, acelea că familia sa are condiții precare de locuit, fiind necesară efectuarea de lucrări de reparații la imobil, nu constituie o împrejurare specială care să justifice întreruperea executării pedepsei potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Apelul declarat de condamnat, a fost respins prin decizia penală nr. 514 din 24 noiembrie 2003, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Ploiești.

Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, condamnatul D.C. a declarat recurs. A cerut casarea hotărârilor și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe timp de 3 luni pentru a putea să repare locuința mamei D.E. Recursul este nefondat. Instanțele au reținut și motivat că familia condamnatului se confruntă cu greutăți materiale, că spațiul de locuit nu oferă condiții optime mamei petentului, în vârstă de 73 ani și celor doi nepoți, dar această situație nu a intervenit pe timpul executării pedepsei și în plus nu s-a făcut dovada că el a fost cel care a contribuit la întreținerea familiei anterior condamnării. Pe de altă parte, prin întreruperea executării pedepsei pe timp de 3 luni, condamnatul nu ar putea obține venituri suficiente pentru efectuarea reparațiilor și îmbunătățirea condițiilor financiare a familiei, fiind chiar puțin probabilă posibilitatea încadrării în muncă și a realizării de venituri.

Cum motivele invocate nu constituie o împrejurare specială intervenită ulterior condamnării, în mod corect cererea a fost respinsă. Urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 514 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Obligă condamnatul la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2004.