ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4001/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91 din 13 martie 2006, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondată, cererea condamnatului G.M., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 143/2004 a aceluiași tribunal. Instanța a constatat că motivul invocat de condamnat în susținerea cererii de întrerupere a executării pedepsei, respectiv necesitatea de a repara imobilul casă de locuit care, anterior arestării, a fost incendiat, verificat prin relațiile furnizate de ancheta socială, nu constituie o împrejurare specială în raport de care executarea în continuare a pedepsei să aibă consecințe grave față de acesta.

Din ancheta socială efectuată de Primăria com. Braniștea, jud. Dâmbovița, rezultă că imobilul casa de locuit al condamnatului este în prezent complet degradat, fără acoperiș iar pereții sunt dărâmați. Mama și fiul condamnatului nu locuiesc pe raza localității, necunoscându-li-se adresa. La data arestării condamnatul locuia singur. Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a declarat apel. A respins, ca nefundat, prin decizia penală nr. 130 din 19 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, instanța de control judiciar constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către condamnat care a solicitat în scris și oral, casarea hotărârilor și având în vedere motivele din cerere, în rejudecare admiterea acesteia și întreruperea executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc.

pen., la care face trimitere art. 455 din același cod. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Pentru a fi admisă o astfel de cerere în temeiul art. 453 lit. c) C. proc. pen., este necesar să se constate existența unei împrejurări în raport de care executarea în continuare a pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnat ori familia sa. Verificările în teren, consemnate prin ancheta socială, relevă că practic nu mai există casa de locuit, aceasta fiind dărâmată, astfel încât menținerea condamnatului în executarea în continuare a pedepsei nu ar putea conduce la vreo altă consecință gravă pentru acesta. Față de cele ce preced, recursul condamnatului G.M.

urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 130 din 19 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2006.