ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4001/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91 din 13

martie 2006, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondată, cererea

condamnatului G.M., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de

12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 143/2004 a aceluiași

tribunal.

Instanța a constatat că motivul invocat de condamnat

în susținerea cererii de întrerupere a executării pedepsei, respectiv

necesitatea de a repara imobilul casă de locuit care, anterior arestării, a

fost incendiat, verificat prin relațiile furnizate de ancheta socială, nu constituie

o împrejurare specială în raport de care executarea în continuare a pedepsei să

aibă consecințe grave față de acesta.

Din ancheta socială efectuată de

Primăria com. Braniștea, jud. Dâmbovița, rezultă că imobilul casa de locuit al

condamnatului este în prezent complet degradat, fără acoperiș iar pereții sunt

dărâmați.

Mama și fiul condamnatului nu

locuiesc pe raza localității, necunoscându-li-se adresa.

La data arestării condamnatul locuia

singur.

Împotriva acestei hotărâri,

condamnatul a declarat apel.

A respins, ca nefundat, prin decizia

penală nr. 130 din 19 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, instanța de

control judiciar constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege

pentru întreruperea executării pedepsei.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către condamnat care a solicitat în scris și oral, casarea

hotărârilor și având în vedere motivele din cerere, în rejudecare admiterea

acesteia și întreruperea executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 453 lit.

c) C. proc. pen., la care face trimitere art. 455 din același cod.

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Pentru a fi admisă o astfel de

cerere în temeiul art. 453 lit. c) C. proc. pen., este necesar să se constate

existența unei împrejurări în raport de care executarea în continuare a

pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnat ori familia sa.

Verificările în teren, consemnate

prin ancheta socială, relevă că practic nu mai există casa de locuit, aceasta

fiind dărâmată, astfel încât menținerea condamnatului în executarea în

continuare a pedepsei nu ar putea conduce la vreo altă consecință gravă pentru

acesta.

Față de cele ce preced, recursul

condamnatului G.M. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 130 din 19 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

iunie 2006.