ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6759/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 318

din 20 august 2004, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul penal nr.

3115/2004 s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul C.C.

privind întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 75 din 5 mai 1995 a Tribunalului Militar Teritorial

București.

În motivarea cererii sale a

arătat că executarea în continuare a pedepsei ar avea consecințe grave asupra

familiei sale.

Instanța de fond a constatat

că cererea este neîntemeiată, întrucât din referatul de anchetă socială rezultă

că părinții condamnatului sunt pensionari, cu o pensie de câte 2.600.000 lei,

locuiesc într-un apartament cu 3 camere și mai au 3 copii majori care îi pot

îngriji.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia penală nr. 416 din 22 septembrie 2004, a respins, ca nefondat,

apelul condamnatului, apreciind că motivele invocate nu sunt împrejurări

speciale de natură a convinge instanța în sensul că s-ar produce urmări grave,

pentru condamnat sau familia sa, în cazul în care ar executa în continuare

pedeapsa.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs condamnatul, reiterând motivele invocate în fond și apoi în

apel, în sensul admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul condamnatului este

nefondat.

Potrivit dispozițiilor art.

453 lit. c) C. proc. pen., cererea de întrerupere a executării pedepsei poate

fi admisă pe o perioadă de 3 luni și numai o singură dată, când datorită unor

împrejurări speciale executarea imediată a acesteia ar avea consecințe grave

pentru situația familială a condamnatului.

Cum în speță nu sunt

întrunite cerințele expres prevăzute de textul menționat, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul condamnatului C.C. declarat împotriva deciziei penale nr.

416/22 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în cuantum de 800.000 lei din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale

nr. 416 din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Potrivit dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din același cod,

obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 decembrie 2004.