ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6759/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 318 din 20 august 2004, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul penal nr. 3115/2004 s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul C.C. privind întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 75 din 5 mai 1995 a Tribunalului Militar Teritorial București. În motivarea cererii sale a arătat că executarea în continuare a pedepsei ar avea consecințe grave asupra familiei sale. Instanța de fond a constatat că cererea este neîntemeiată, întrucât din referatul de anchetă socială rezultă că părinții condamnatului sunt pensionari, cu o pensie de câte 2.600.000 lei, locuiesc într-un apartament cu 3 camere și mai au 3 copii majori care îi pot îngriji.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 416 din 22 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, apreciind că motivele invocate nu sunt împrejurări speciale de natură a convinge instanța în sensul că s-ar produce urmări grave, pentru condamnat sau familia sa, în cazul în care ar executa în continuare pedeapsa. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs condamnatul, reiterând motivele invocate în fond și apoi în apel, în sensul admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei. Recursul condamnatului este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., cererea de întrerupere a executării pedepsei poate fi admisă pe o perioadă de 3 luni și numai o singură dată, când datorită unor împrejurări speciale executarea imediată a acesteia ar avea consecințe grave pentru situația familială a condamnatului.

Cum în speță nu sunt întrunite cerințele expres prevăzute de textul menționat, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului C.C. declarat împotriva deciziei penale nr. 416/22 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 800.000 lei din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 416 din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din același cod, obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2004.