ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5817/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 116 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial București a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul T.D., ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: T.D. a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare, prin sentința penală nr. 75 din 5 mai 1995 a Tribunalului Militar Teritorial București, rămasă definitivă prin decizia nr. 8 din 23 ianuarie 1997 a Curții Militare de Apel. Motivele invocate de condamnat (starea de sănătate și mijloacele de existență, precare, ale părinților săi) nu reprezintă motive speciale care ar determina consecințe grave pentru familia petiționarului, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Curtea Militară de Apel, prin decizia penală nr. 41 din 13 septembrie 2004, a respins apelul formulat de condamnat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea introductivă și în apel, solicitând întreruperea executării pedepsei. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului. Or, din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că recurentul condamnat ar fi gospodărit împreună cu familia sa iar, în al doilea rând, afecțiunile de care susține că suferă părinții săi nu au fost atestate printr-un certificat medical sau foaie de observație clinică, rămânând în stadiul de simple afirmații.

Ca atare, motivele invocate nu constituie acele „împrejurări speciale”, în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei. Așadar, recursul declarat de condamnat nu este fondat și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.D. împotriva deciziei penale nr. 41 din 13 septembrie 2004 a Curții Militare de Apel. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2004.