ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1324/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 921 din 14

octombrie 2002, Tribunalul București, secția I penala, a respins, ca nefondată,

cererea formulată de condamnatul T.D. pentru întreruperea executării pedepsei

de 20 ani închisoare aplicată prin sentința nr. 75 din 5 mai 1995 a

Tribunalului Militar Teritorial, definitivă prin decizia nr. 8 din 23 ianuarie

1997 a Curții Militare de Apel.

Condamnatul și-a întemeiat cererea

pe dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul

că are o situație familială grea, starea de sănătate a părinților săi este

precară, aceștia având nevoie de ajutorul lui material și moral.

Prima instanță a apreciat că

petentul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale în sensul art.

455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., din cauza cărora executarea în

continuare a pedepsei să aibă consecințe grave pentru acesta sau familia sa.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul T.D., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor

și întreruperea executării pedepsei pentru rezolvarea unor probleme familiale.

Prin decizia penală nr. 807 din 11

decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs condamnatul T.D. solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor și pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei

închisorii, pe o perioadă de 3 luni, pentru a le acorda sprijin material

părinților săi care au o vârstă înaintată și o stare de sănătate precară.

Recursul declarat nu este fondat .

Potrivit art. 453 lit. c) C. proc.

pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din același cod, executarea

pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări

speciale executarea imediată a pedepsei închisorii ar avea consecințe grave

pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează”.

Revenind la cauză, din Referatul de

anchetă socială nr. 16 întocmit la 11 septembrie 2002 de Primăria orașului

Călărași, rezultă că imobilul în care locuiește familia condamnatului este

construit din chirpici, acoperit cu carton asfaltat, format din două camere, un

hol, modest mobilat și curat întreținut. În imobilul mai sus menționat,

locuiesc: T.F.- tatăl, T.V.- mama , T.C.- frate, T.G.– frate, T.V.- frate.

Ca sursă de venit, familia T. are

salariul mamei condamnatului care lucrează ca îngrijitor la Școala Crivăț,

având un salariu de 2.000.000 lei, iar frații petentului muncesc ca zilieri la

diferiți cetățeni din satul Crivăț.

Așadar, se constată că situația

arătată în referatul de anchetă socială nu este de natură a duce la concluzia

că se impune întreruperea executării pedepsei, iar condamnatul nu a făcut

dovada existenței unor împrejurări speciale în sensul dispozițiilor legale

sus-menționate, din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei să aibă

consecințe grave pentru acesta și familia sa.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de condamnatul T.D. să fie respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurentul condamnat să fie obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul T.D. împotriva deciziei penale nr. 807 din 11 decembrie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 martie 2003.