ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2614/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la 17 iunie 2002, condamnatul D.G. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 236 din 2 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 645 din 6 februarie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în baza art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. În motivarea cererii sale, condamnatul a precizat că, în prezent, continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia sa. Prin sentința penală nr. 1207 din 19 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 3466/2002 s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnat.

Împotriva sentinței a declarat apel condamnatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea sentinței și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei avându-se în vedere situația familiei sale, apreciind că, în condițiile în care continuă să execute pedeapsa, aceasta ar avea consecințe grave pentru familia sa. Prin decizia penală nr. 98 din 26 februarie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul D.G., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul D.G., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, întreruperea executării pedepsei în baza prevederilor art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive: Din referatul întocmit de Colectivul de sprijin pentru Autoritatea Tutelară și Asistență Socială, jud. Ilfov, se constată că situația materială a familiei condamnatului este satisfăcătoare, copii fiind bine îngrijiți, iar concubina condamnatului este încadrată ca muncitoare la R. SRL. Așa încât, în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen. În consecință, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.G., împotriva deciziei penale nr. 98 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2003.