ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2614/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția I penală, la 17 iunie 2002, condamnatul D.G. a

solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 236 din 2 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 645 din 6 februarie

2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în baza art. 455,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

În motivarea cererii sale,

condamnatul a precizat că, în prezent, continuarea executării pedepsei ar avea

consecințe grave pentru familia sa.

Prin sentința penală nr. 1207 din 19

decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 3466/2002 s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnat.

Împotriva sentinței a declarat apel

condamnatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând

desființarea sentinței și admiterea cererii de întrerupere a executării

pedepsei avându-se în vedere situația familiei sale, apreciind că, în condițiile

în care continuă să execute pedeapsa, aceasta ar avea consecințe grave pentru

familia sa.

Prin decizia penală nr. 98 din 26

februarie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnatul D.G., apreciind ca fiind legală și

temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs condamnatul D.G., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, întreruperea executării pedepsei în baza prevederilor art.

453 lit. c) C. proc. pen.

Curtea, verificând actele dosarului

cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Din referatul întocmit de Colectivul

de sprijin pentru Autoritatea Tutelară și Asistență Socială, jud. Ilfov, se

constată că situația materială a familiei condamnatului este satisfăcătoare,

copii fiind bine îngrijiți, iar concubina condamnatului este încadrată ca

muncitoare la R. SRL.

Așa încât, în cauză nu sunt

întrunite cerințele prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art.

455 C. proc. pen.

În consecință, urmează să fie

respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul D.G., împotriva deciziei penale nr. 98 din 26 februarie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul la 650.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

mai 2003.