ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 262/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 239 din 28 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova s-a respins, ca nefondată, cererea condamnatului J.D., de întrerupere a executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 236/1998 pronunțată de Tribunalul Prahova. A fost obligat condamnatul la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200.000 lei onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că executarea în continuare a pedepsei de către condamnat nu ar avea consecințe grave pentru el și familia sa, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Împotriva sentinței a declarat apel condamnatul, invocând aceleași motive, ca și cele inserate în cererea de întrerupere a executării pedepsei. Prin decizia penală nr. 240 din 2 iunie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, hotărâre recurată în termen legal, susținându-se că cererea sa este întemeiată. Recursul declarat de condamnat nu este întemeiat. Examinându-se lucrările dosarului și hotărârea atacată se constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei. Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului.

Or, în cauză, situația materială grea a familiei condamnatului este de durată, așa că nu are caracter de împrejurare specială, de natura celei prevăzute în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru a justifica întreruperea executării pedepsei. Se constată, deci, că situația materială grea în care se află familia condamnatului nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de trei luni, limita prevăzută în lege. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul condamnatului va fi respins, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul J.D. împotriva deciziei penale nr. 240 din 2 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă condamnatul să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2005.