ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2894/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1748/2002 la Tribunalul Prahova, condamnatul J.D. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 236/1998 a Tribunalului Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. În motivarea cererii condamnatul a arătat că familia sa are o situație foarte dificilă, motiv pentru care numai prezența sa ar putea ajuta la ameliorarea acesteia.

În cauză, pentru verificarea susținerilor condamnatului, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale care a constatat că la adresa indicată în cerere nu mai lociește nici o persoană din familie, iar din relațiile luate de la vecini se presupune că acestea s-au mutat în comuna Colceag și că din adresa nr. 326/37/2002 emisă de Consiliul Local al Municipiului Ploiești, Serviciul Public de Administrație și Comerț rezultă că i-a adus la cunoștință condamnatului că după liberare urmează a i se atribui o nouă locuință. Tribunalul Prahova, prin sentința penală nr. 171 din 23 aprilie 2002, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat cu motivarea că situațiile invocate de acesta nu se regăsesc între cele prevăzute de art. 453 C. proc.

pen. și cu atât mai puțin se poate vorbi de existența unor consecințe grave asupra membrilor familiei acestuia. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul J.D., pe care a criticat-o cu privire la greșita respingere a cererii formulată, solicitând casarea acesteia și întreruperea executării pedepsei pentru motivele invocate. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 187 din 14 aprilie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că anchetele sociale efectuate în cauză nu atestă împrejurări speciale ce ar putea face ca executarea în continuare a pedepsei să aibă consecințe grave pentru familia sa sau pentru el, în sensul celor prevăzute de art. 453 lit. c), cu referire la art. 455 C. proc.

pen. Împotriva aceste decizii a declarat recurs condamnatul J.D. solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, pentru motivele invocate, respectiv ajutorul ce urmează a fi acordat familiei aflată într-o situație critică din punct de vedere material. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că în mod temeinic și justificat instanța de fond a respins cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei, iar instanța de apel a respins apelul declarat câtă vreme nu s-a dovedit existența unor situații din cele arătate în art. 453 lit. c) C. proc.

pen., iar cele invocate nu sunt în măsură să conducă la existența unor consecințe grave asupra membrilor familiei sale, ținând seama de faptul că starea precară a familiei sale se prezintă astfel de mai multă vreme și care este de durată, neputând fi îmbunătățită într-o perioadă scurtă de timp cum este cea pentru care se poate dispune întreruperea executării unei pedepse. În consecință recursul declarat de condamnatul J.D., urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul J.D. împotriva deciziei penale nr. 187 din 14 aprilie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției . Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2003.