ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2894/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1748/2002 la Tribunalul Prahova, condamnatul J.D. a solicitat întreruperea

executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

236/1998 a Tribunalului Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

În motivarea cererii condamnatul a

arătat că familia sa are o situație foarte dificilă, motiv pentru care numai

prezența sa ar putea ajuta la ameliorarea acesteia.

În cauză, pentru verificarea

susținerilor condamnatului, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale care a

constatat că la adresa indicată în cerere nu mai lociește nici o persoană din

familie, iar din relațiile luate de la vecini se presupune că acestea s-au

mutat în comuna Colceag și că din adresa nr. 326/37/2002 emisă de Consiliul

Local al Municipiului Ploiești, Serviciul Public de Administrație și Comerț

rezultă că i-a adus la cunoștință condamnatului că după liberare urmează a i se

atribui o nouă locuință.

Tribunalul Prahova, prin sentința

penală nr. 171 din 23 aprilie 2002, a respins, ca nefondată, cererea de

întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat cu motivarea că

situațiile invocate de acesta nu se regăsesc între cele prevăzute de art. 453

C. proc. pen. și cu atât mai puțin se poate vorbi de existența unor consecințe

grave asupra membrilor familiei acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul J.D., pe care a criticat-o cu privire la greșita

respingere a cererii formulată, solicitând casarea acesteia și întreruperea

executării pedepsei pentru motivele invocate.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 187 din 14 aprilie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat cu motivarea că anchetele sociale efectuate în cauză nu

atestă împrejurări speciale ce ar putea face ca executarea în continuare a

pedepsei să aibă consecințe grave pentru familia sa sau pentru el, în sensul

celor prevăzute de art. 453 lit. c), cu referire la art. 455 C. proc. pen.

Împotriva aceste decizii a declarat

recurs condamnatul J.D. solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză și

admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, pentru motivele

invocate, respectiv ajutorul ce urmează a fi acordat familiei aflată într-o

situație critică din punct de vedere material.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că în mod temeinic și justificat instanța de fond a respins

cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei, iar instanța de

apel a respins apelul declarat câtă vreme nu s-a dovedit existența unor

situații din cele arătate în art. 453 lit. c) C. proc. pen., iar cele invocate

nu sunt în măsură să conducă la existența unor consecințe grave asupra

membrilor familiei sale, ținând seama de faptul că starea precară a familiei

sale se prezintă astfel de mai multă vreme și care este de durată, neputând fi

îmbunătățită într-o perioadă scurtă de timp cum este cea pentru care se poate

dispune întreruperea executării unei pedepse.

În consecință recursul declarat de

condamnatul J.D., urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul J.D. împotriva deciziei penale nr. 187 din 14 aprilie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției .

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iunie 2003.