ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1165/2005

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 617 din 11 noiembrie 2004, secția penală a Tribunalului Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului J.D., aflat în Penitenciarul Ploiești, privind întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 236 din 6 octombrie 1998 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 2429/1999 a fostei Curți Supreme de Justiție, cu motivarea că petiționarul condamnat a invocat în susținerea cererii sale grave probleme de sănătate, însă din raportul de expertiză medico – legală efectuat în cauză rezultă că afecțiunile acestuia pot fi tratate în rețeaua medicală a D.G.P.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în concret că starea sănătății sale s-a deteriorat, că în penitenciar nu beneficiază de un tratament adecvat și că în stare de libertate ar fi posibilă o îmbunătățire substanțială a sănătății sale. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către condamnat a fost respins de Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr. 536/2004. Condamnatul a formulat recurs, solicitând casarea hotărârilor și admiterea cererii sale. El a invocat faptul că instanțele au comis o eroare gravă de fapt atunci când au reținut că bolile de care suferă pot fi tratate în penitenciar. Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico – legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, însă așa cum în mod corect a constatat instanța de fond, în speța dedusă judecății, nu ne aflăm într-o astfel de situație. Concluzia colectivului de medici care l-a examinat pe condamnat, în sensul că afecțiunile de care acesta suferă pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P. nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de textul de lege menționat anterior astfel încât nefiind îndeplinită condiția impusă de legiuitor, cererea condamnatului a fost în mod corect respinsă de judecătorul fondului.

De asemeni, instanța de apel, a motivat corespunzător, că în lipsa altor probe care să contrazică concluziile medicilor, simpla afirmație a condamnatului, în sensul că nu beneficiază de un tratament adecvat medical în penitenciar, nu este de natură să conducă la admiterea cererii de întreruperea executării pedepsei. Așa fiind, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul J.D. împotriva deciziei penale nr. 536 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2005.