ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1165/2005

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 617

din 11 noiembrie 2004, secția penală a Tribunalului Prahova a respins, ca

neîntemeiată, cererea condamnatului J.D., aflat în Penitenciarul Ploiești,

privind întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 236 din 6 octombrie 1998 a Tribunalului Prahova, definitivă

prin decizia penală nr. 2429/1999 a fostei Curți Supreme de Justiție, cu

motivarea că petiționarul condamnat a invocat în susținerea cererii sale grave

probleme de sănătate, însă din raportul de expertiză medico – legală efectuat

în cauză rezultă că afecțiunile acestuia pot fi tratate în rețeaua medicală a

D.G.P.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând în concret că starea sănătății sale s-a deteriorat, că în penitenciar

nu beneficiază de un tratament adecvat și că în stare de libertate ar fi

posibilă o îmbunătățire substanțială a sănătății sale.

Apelul declarat împotriva

acestei sentințe de către condamnat a fost respins de Curtea de Apel Ploiești

prin decizia penală nr. 536/2004.

Condamnatul a formulat

recurs, solicitând casarea hotărârilor și admiterea cererii sale.

El a invocat faptul că

instanțele au comis o eroare gravă de fapt atunci când au reținut că bolile de

care suferă pot fi tratate în penitenciar.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu

prevederile art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea

pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize

medico – legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în

imposibilitate de a executa pedeapsa, însă așa cum în mod corect a constatat

instanța de fond, în speța dedusă judecății, nu ne aflăm într-o astfel de

situație.

Concluzia colectivului de

medici care l-a examinat pe condamnat, în sensul că afecțiunile de care acesta

suferă pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P. nu se încadrează în ipoteza

avută în vedere de textul de lege menționat anterior astfel încât nefiind

îndeplinită condiția impusă de legiuitor, cererea condamnatului a fost în mod

corect respinsă de judecătorul fondului.

De asemeni, instanța de

apel, a motivat corespunzător, că în lipsa altor probe care să contrazică

concluziile medicilor, simpla afirmație a condamnatului, în sensul că nu

beneficiază de un tratament adecvat medical în penitenciar, nu este de natură

să conducă la admiterea cererii de întreruperea executării pedepsei.

Așa fiind, Curtea în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul

ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul J.D. împotriva deciziei penale nr.

536 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 februarie 2005.