ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1474/2003

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 334 din 24

septembrie 2002, Tribunalul Dâmbovița, a respins, ca nefondată, cererea

condamnatului G.L.M. privind întreruperea executării pedepsei de 15 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 573/1999 a Tribunalului București,

secția a II-a penală și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

S-a reținut că, motivul invocat de

condamnat în sensul că suferă de anumite maladii ce nu pot fi tratate în

penitenciar.

Or, raportul medico-legal efectuat

de Institutul de Medicină Legală Mina Minovici București, a concluzionat că

tulburările de comportament pe fond de debilitate mintală ușoară de care suferă

condamnatul pot fi tratate și în rețeaua sanitară a Direcției Generale a

Penitenciarelor, ceea ce nu-l împiedică să execute pedeapsa în regim de detenție.

Împotriva acestei hotărâri

condamnatul a declarat apel, susținând necesitatea întreruperii executării

pedepsei în raport cu actele medicale depuse în cauză.

Prin decizia penală nr. 525 din 20

noiembrie 2001, Curtea de Apel Ploiești, a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului și împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs,

reiterând același motiv invocat în apel.

Recursul este nefondat.

Din ansamblul probator administrat

rezultă că instanțele, au apreciat corect că nu sunt îndeplinite cerințele

legale pentru a fi întreruptă executarea pedepsei.

Cum, o astfel de cerere nu poate fi

dispusă decât în baza efectuării unei expertize medico-legale, care să ateste

că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa

pedeapsa și cum raportul medico-legal stabilește că, boala de care suferă,

tulburări de comportament pe fond de debilitate mintală ușoară poate fi tratată

în rețeaua sanitară a D.G.P., nefiind îndeplinite prevederile art. 453 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., cererea de întrerupere a executării pedepsei, este

nefondată.

Pe cale de consecință, Curtea, în

temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul G.L.M. împotriva deciziei penale nr. 525 din 20

noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata sumei de

750.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 martie 2003.